”Agârbiceanu, «un autor care face simpatică virtutea»” de Daniela Șontică

1076
Ion Agârbiceanu
Ion Agârbiceanu

logo rubrica memor daniela sontica leviathan.roOpera lui Ion Agârbiceanu nu mai pare interesantă pentru cititorii de astăzi. Vina ar putea fi dată pe dezinteresul general față de lectură, pe programa școlară ce privește literatura, dar să recunoaștem că nu mai sunt atractive problemele țărănimii de la început de secol XX.

Cu toate acestea, în nuvelele și romanele preotului Ion Agârbiceanu găsim o paletă psihologică demnă de studiat. Nu doar omul simplu de la sat apare ca personaj central, ci și intelectualii: învățători, preoți, notari, doctori. În plus, nici stilistica nu e de neglijat.

Agârbiceanu a trăit între anii 1882 și 1963. După ce a studiat Teologia la Budapesta, a devenit preot greco-catolic, iar mai târziu chiar protopop. A fost membru corespondent al Academiei Române.ion-agarbiceanu foto leviathan.ro

Ca publicist și scriitor, a aderat la ideile sămănătorismului, însă el nu conturează o imagine idilică a satului transilvan, dominantă în scrierile sale fiind sărăcia, singurătatea, neîmplinirea socială.

Personajele sale ”sunt de regulă nişte inadaptabili, împresuraţi de o aură a muceniciei”, cum scria George Călinescu. În mod paradoxal, cele mai reprezentative şi mai reuşite sunt acelea al căror caracter este tulbure, chiar întunecat. Uneori, astfel de eroi par a urî viaţa, cum face Fefeleaga, deşi atitudinea lor este ambivalentă. Adevărata personalitate a personajelor sale iese la suprafață abia după ce trec prin întâmplări dureroase.

Ion Agârbiceanu se arată neîntrecut nu numai în prezentarea unor destine şi cazuri care aparţin unei lumi a malformaţiilor psihice şi fizice, ci şi atunci când înfăţişează tablouri colective, cum este cazul cu acea Zi de târg”. Este descris aici aspectul mohorât al furnicarului unei zile de târg. Totul este întunecat, deprimant, un tablou al schilodirii sufletești și nu numai atât. Oamenii sărmani par înspăimântaţi de ceea ce au făcut și care le-a adus numai pagubă. Nu trebuie să uităm nici dimensiunea morală și etică a operei sale, valorile transmise sunt cele creștine – nici nu se putea altfel în cazul unui preot scriitor –, care răzbat cu finețe, fără stridențe, din scrisul prozatorului transilvan.

Fefeleaga
Fefeleaga – imagine din filmul ”Nunta de piatră”

George Călinescu nota: ”La Agârbiceanu discutarea problemelor morale formează ţinta nuvelei şi a romanului […] Teza morală e absorbită în fapte, obiectivată, şi singura atitudine pe care şi-o îngăduie autorul e de a face simpatică virtutea”. Dar, desigur, dacă dorim să-l cunoaștem sau să-l redescoperim pe Ion Agârbiceanu, este obligatoriu să ne îndreptăm mai întâi către nuvela Fefeleaga”, opera sa de căpătâi.

”Fefeleaga” de Ion Agârbiceanu

”Nunta de piatră”, două filme după povestiri de Ion Agârbiceanu: ”Feleleaga” și ”Ca la nuntă”. Regia: Mircea Veroiu, Dan Pița. Imaginea: Iosif Demian, 1972. ”Diploma de onoare” la Festivalul Internațional al Filmului, Cannes, 1972; premiul Oscar-ex aequo la Festivalul filmului pentru artă cinematografică, Ciudad de Panama (”Cea mai bună imagine”, Iosif Demian și ”Cel mai bun rol secundar feminin”, Leopoldina Bălănuță)

Vezi: arhiva rubricii Memor de Daniela Șontică

Comentați via Facebook

Pentru că noi credem în calitatea cititorilor noști, vă rugăm să comentați această însemnare...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.