”Cineastul Ion I. Cantacuzino, pe platourile europene de filmare” de Daniela Șontică

506
daniela sontica ion i.cantacuzino film romanesc rubrica memor leviathan.ro
Ion I. Cantacuzino

logo rubrica memor daniela sontica leviathan.roIon I. Cantacuzino (1908–1975), fiul actriței Maria Filotti și al inginerului Ion Cantacuzino, a jucat un rol important în cinematografia românească aflată la începuturile ei, fiind și un critic de film apreciat.

De formație medic psihiatru, a activat cu mult talent și în noua artă, regizând filme documentare și artistice. Între acestea: ”Castelul Peleș” (1941), ”Datini din străbuni” (1942), ”Războiul nostru sfânt” (1942), ”Evoluția si misiunea poporului român: din cartea vieții neamului românesc/Noi” (1942), ”Rapsodia română” (1943), ”Țara Oltului/Valea Oltului” (1943). A fost producătorul filmului ”O noapte furtunoasă (1943) după I. L. Caragiale, scenariul și regia: Jean Georgescu.

Interesant este că dorința de a face artă cinematografică a dorit să și-o perfecționeze de la cei mai buni profesioniști ai vremii sale, făcând pentru aceasta vizite în studiourile de film europene.

În cartea sa, Întâlniri cu cinematograful”, doctorul și cineastului Ion I. Cantacuzino relatează două astfel de vizite. Prima era în 1922 și se petrecea la Berlin pe platoruile firmei UFA. Acest studio era situat într-o grădină zoologică de lângă capitala germană, iar vizita românului fusese mijlocită de scenograful Ernst Stern, de origine român, care era unul dintre principalii scenografi ai studioului respectiv. Cantacuzino povestește în amintirile sale: ”Stern ne-a spus că lucrează la un film cu Pola Negri, intitulat Die Flamme, și ne-a invitat să participăm la luările de vederi. Așteptarea pasionatului spectator de filme ce eram a avut o decepție în fața acestei hardughii cu foarte puține instalații tehnice”, scrie Cantacuzino, prea puțin impresionat de felul în care se turna un film mut. Și continuă: ”Îmi închipuisem a vedea o mulțime de reflectoare și o armată de tehnicieni. Dar în studioul de la Zoo nu se mai turnau scene de mare montare, iar scena la care asistam se întâmpla să fie foarte restrânsă, cu o scară pe care Pola Negri, plină de temperament, o urca, certându-se cu cineva.”

Cineastul român a avut ocazia după 10 ani să viziteze un alt studio cinematografic european. De data aceasta era la Paris, la Paramount, unde el și mama lui, actrița Maria Filotti, fuseseră invitați de marea actriță Elvira Popescu, în 1932.

Ion Cantacuzino notează: ”Acum era vorba despre un studio de filme sonore. Și anii care trecuseră de la primul meu contact cu o fabrică de filme aduseseră schimbări. Capitonajul zidurilor pentru sonorizare schimbase complet înfățișarea platoului înțesat de tehnicieni ce se mișcau într-o pădure de aparate și de reflectoare.”

Criticul de film Manuela Cernat are o mare admiraţie pentru el, considerând că ”avem nevoie de astfel de modele, cu o deschidere culturală de renascentist: a fost nu doar un mare critic de film, întemeietorul istoriografiei filmului românesc, ctitorul unor instituţii ale cinematografiei noastre, dar a şi susţinut o serie de conferinţe publice, a fost şi doctor în medicină, psiholog şi psihiatru, autor de scenarii, regizor şi producător de filme şi cronicar literar”. Criticul susține că, deși istoricii și criticii îl trec adesea cu vederea, Cantacuzino poate fi aşezat fără nici un dubiu în galeria marilor interbelici: Emil Cioran, Mircea Eliade, Eugen Ionescu, Constantin Noica, Haig Acterian, Barbu Brezianu, Petru Comarnescu, Petre Ţuţea, Toma Vlădescu, Mircea Vulcănescu, Mihail Sebastian.

După al cel de-al Doilea Război Mondial, din postura de medic, Ion Cantacuzino a tratat un pacient care fusese legionar și sub acuzarea că a tăinuit autorităţilor acest lucru, în 1950, a fost arestat şi condamnat pentru ”uneltire împotriva ordinii sociale”, executând o parte din pedeapsă la Jilava, fiind eliberat cu greu la intervenţiile mamei sale, Maria Filotti. Un an mai târziu a fost rearestat şi anchetat în beciurile Securităţii ”pentru crime împotriva umanităţii”.

”Uzina de basme”, ”Întâlniri cu cinematograful”, ”Note pentru azi”, ”De amore”, ”Momente din istoria filmului românesc”, ”Jean Mihail”, ”Filmul românesc de altădată” sunt doar câteva dintre titlurile de cărţi şi studii publicate de Ion I. Cantacuzino.

”O noapte furtunoasă” după I. L. Caragiale. Scenariul și regia: Jean Georgescu. În distribuție: Alexandru Giugaru (Jupân Dumitrache), Ștefan Iordănescu-Bruno (Nae Ipingescu), Radu Beligan (Rică Venturiano), George Demetru (Chiriac), Ion Baroi (Spiridon), Maria Maximilian (Veta), Florica Demion (Zița),  Gh. Ciprian (Ghiță Țircădău), Jean Moscopol (Un armean), Cornelia Teodosiu (Cocheta), Miluță Gheorghiu (cupletistul I. D. Ionescu) ș.a. Decoruri: Ștefan Norris; Costume: Aurel Jiquidi. Muzica. Paul Constantinescu. Imaginea: Gerard Perrin. Data premierei: 22 martie 1943, Cinema ARO

Vezi: arhiva rubricii Memor de Daniela Șontică

Comentați via Facebook

Pentru că noi credem în calitatea cititorilor noști, vă rugăm să comentați această însemnare...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.