”Cu totul și cu totul de aur” de Daniela Șontică

412
aur in literatura daniela sontica memor rubrica leviathan.ro

logo rubrica memor daniela sontica leviathan.roExistă undeva, la capătul pământului, o lume cu totul şi cu totul de aur pe care doar minţile pregătite o văd. Pe poarta acestui ţinut se intră călare pe spinările roibilor fermecaţi, cu şaua de aur lucitoare ca soarele. Copile frumoase cu părul greu de multe carate aşteaptă de peste mări şi ţări câte un Prâslea cel Voinic cu merele de aur, câte un Făt-Frumos cu părul de aur să le aducă ţinereţea fără bătrâneţe şi viaţa fără de moarte sau măcar să trăiască fericiţi împreună. Bătrânețile le-ar fi întotdeauna visate, strălucitoare.

În operele literare din vremuri mai apropiate de noi, aurul apare şi ca obiect preţios în sine, dorit de inimile lacome ale unora şi de ochii hulpavi ai altora. Motivul doririi bunului care exprimă avuţia şi poziţia socială apare în ”Ţiganiada” lui Ion Budai Deleanu, ”Principele” lui Eugen Barbu, în romanele sadoveniene ”Creanga de aur” şi ”Fraţii Jderi”, ca şi în nuvela ”Comoara” a lui Ioan Slavici.

Din perspectiva patimii pentru nobilul metal, interesant este şi romanul ”Arhanghelii” de Ion Agârbiceanu. Într-un sat din Ardeal, unde se află o exploatare minieră şi unde s-au descoperit zăcăminte de aur, ideea îmbogăţirii peste noapte schimbă radical modul de raportare al semenilor unul faţă altul. Notarul Iosif Rodean, principalul acţionar al minei aurifere, este orbit de strălucirea bogăţiei şi de putere, aşa încât cei din jurul lui devin pur şi simplu terorizaţi numai la gândul că ar trebui să i se adreseze. Găsirea unui filon de aur în apropierea satului face din femeile simple, care altădată lucrau pământul şi îşi vedeau de munca lor tradiţională, nişte personaje fără identitate, care se lenevesc, dorind de acum încolo să trăiască mai mult din cumpărat. Pe fondul întinării aduse de patima aurului, apare purificatoare povestea de iubire dintre fiica notarului şi tânărul cu suflet curat, Vasile, candidatul la preoţie şi la mâna fetei. Scriere a unui preot, romanul ”Arhanghelii” conține un deznodământ moralizator: împătimitul exploatator de aur sfârşeşte în nebunie.

nicolae-baltateanu-hagi-tudose-1950
Nicolae Bălțățeanu în rolul lui Hagi-Tudose, regia: Ion Șahighian, Teatrul Național din București. Data premierei: 3 noiembrie 1950

Barbu Ştefănescu Delavrancea, în nuvela ”Hagi-Tudose”, ni-l descrie pe cel mai mare şi mai credibil avar al literaturii române, Hagi-Tudose. Este memorabilă scena în care acesta ”se văzu topind, el, cu mâna lui, bulgări de aur, turnându-i în strachină şi sorbindu-i cu lingura”. Îşi gustă la propriu aurul agonisit înainte de a muri cocoțat pe grămada cu galbeni.

Alexandru Macedonski
Alexandru Macedonski

La George Coşbuc, în ”Atque nos”, aurul are înţelesul timpului trecut în care totul era ideal, frumos, iar vitejia popoarelor nu avea seamăn: ”Văd pe Pipăruş-viteazul trecând muntele de aur,/ Şi-l văd cum se războieşte c-un nedumerit balaur”, şi ”Tipurile drăgălaşe toate-mi trec pe dinainte,/ Şi-mi revoacă-un veac de aur, plin de farmec dulce-n minte”.

În buna tradiţie simbolistă, Alexandru Macedonski vorbeşte în ”Rondelul de aur” despre valenţele materiale şi ceea ce corespunde aurului în planul afectivităţii: ”Căldură de aur topit,/ Şi pulbere de-aur pe grâne,/ Ciobani şi oi de-aur la stâne,/ Şi aur pe flori risipit.// În toţi, şi în tot, potopit,/ El bate din aripi păgâne […] Pământul, sub vrajă, rămâne,/ Şi orice femei se fac zâne,/ Cu suflet din flăcări răpit,/ Căldură de aur topit”. Tot el descrie în ”Noaptea de decemvrie” puterea emirului din Bagdad, care este înconjurat de movile de argint şi aur, iar visul său prevestitor este adus de un arhanghel de aur. Visul ademenitor către Meka îi arată zarea aurită, deşi sfârşitul îi e mai puţin strălucitor.

Legenda Luceafarului manuscris eminescian
”Legenda Luceafărului”, manuscris eminescian, Biblioteca Academiei Române

De aur era și grădina palatului în care împăratul și-a închis prea frumoasa fiică de care s-a îndrăgostit zmeul, iar basmului pe tema aceasta, ”Fata-n grădina de aur”, ce premerge ”Luceafărului”, Eminescu i-a găsit un final mai tragic decât sfârșitul firesc al unuia dintre cei doi: îndrăgostiții sunt bestemați: ”Un chin s-aveți: de-a nu muri deodată”. De aur rămâne și idealul romantic al celor ce se iubesc, acela de a trăi viața și moartea numai împreună.

Nicolae Bălțățeanu în ”Hagi-Tudose”, regia artistică: Ion Șahighian. Data difuzării în premieră: 25 martie 1951 (fragment). Cel mai vechi spectacol de teatru radiofonic pe bandă magnetică, păstrat în Fonoteca de Aur a Societății Române de Radiodifuziune. Detalii aici.

Vezi: arhiva rubricii Memor de Daniela Șontică

Comentați via Facebook

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here