”Cum a fost judecat Mântuitorul Iisus Hristos” de Daniela Șontică

1069
Daniela Sontica Rastignirea Domnului Sursa foto Crestin Ortodox.ro
Daniela Șontică, ”Răstignirea Domnului”. Sursa foto: Creștin Ortodox.ro

logo rubrica memor daniela sontica leviathan.roNe aflăm în cea mai sobră perioadă din anul liturgic creștin ortodox, Săptămâna Pătimirilor Domnului. Mântuitorul a fost judecat de sinedriul iudeilor sub acuzații religioase, iar de Pilat din Pont sub acuzații politice. Fiul lui Dumnezeu a fost răstignit de fiii oamenilor.

După ce este prins, Iisus este dus la Anna, un fost arhiereu, apoi la Caiafa, arhiereul în funcție la acea vreme.

Giotto di Bondone. ”Scene din viața lui Iisus Iisus în fața lui Caiafa”, frescă, 1304–1306, Capela Scrovegni, Padova
Giotto di Bondone. ”Scene din viața lui Iisus: Iisus în fața lui Caiafa”, frescă, 1304–1306, Capela Scrovegni, Padova

În noaptea de joi spre vineri, a avut loc o reuniune neoficială a complotiștilor în casa lui Caiafa. Cărturarii, fariserii, bătrânii poporului căutau doar un temei să-l condamne la moarte, invidioși pe minunile făcute de El, fapte care le surpau autoritatea. Legea iudaică spunea că tribunalul reține acuzarea cuiva doar dacă există două mărturii concordante, dar în cazul lui Iisus nu găsiseră încă doi martori care să spună la fel. Au găsit, însă, martori mincinoși și unul L-a acuzat că a spus: ”Pot să dărâm templul”, iar altul: ”Voi dărâma acest templu”, susținând că așa a zis Iisus. Dar Mântuitorul spusese: ”Dărâmați acest templu și în trei zile îl voi ridica”, referindu-se la templul trupului Său.

”A hulit, ce ne mai trebuie martori?!”, strigă Caiafa când smulge mărturisirea de la Iisus, că ”El este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu”. Arhiereul și-a rupt haina, căci așa se făcea la auzul unei hule, iar sinedriștii au zis: ”Este vinovat de moarte”.

Dis-de-dimineață, vineri, se întrunește sinedriul pentru a da o aparență de legalitate procesului. Nu se putea judeca o cauză în timpul nopții, ci numai ziua, între jertfa de dimineață și cea de seară. În zori, mult mai devreme decât prevedea legea, sinedriștii s-au grăbit să dea sentința. ”Moarte!”, au spus ei pentru Cel care era vinovat în ochii lor de nerespectarea sabatului și de hulire și care se face pe Sine Fiu al lui Dumnezeu. Când ajung cu Iisus în fața lui Pilat, ei schimbă acuzațiile: răzvrătește poporul, îl oprește să dea impozit Cezarului și se face pe sine rege, acuzații pedepsite de romani prin crucificare. N-au ascultat decât martorii acuzării, iar sentința de acuzare capitală au dat-o și au aplicat-o în aceeași zi.

Iisus Hristos a fost dus înaintea lui Ponțiu Pilat, care era procuratorul roman al Iudeii, un fel de prefect. Începe al doilea proces al lui Iisus. La 7 aprilie (nisan), anul 30, la Ierusalim, ziua începe la ora 5.52. Mai-marii iudeilor nu se sfiesc însă să-l deranjeze pe Pilat la aceasta oră. Pilat le știa de frică, îl mai pârâseră cândva la Roma. Nu voia să-și piardă funcția.

Mihály Munkácsy, ”Iisus în fața lui Pilat”, 1881
Mihály Munkácsy, ”Iisus în fața lui Pilat”, 1881

Răstignește-L!

”Nouă nu ne este îngăduit să omorâm pe nimeni”, spun iudeii, cerându-i guvernatorului sentința capitală pentru Iisus. Ducându-L în pretoriu, Pilat îl interoghează și Iisus recunoaște în fața lui că este rege, dar nu unul pământesc, politic, ci unul ceresc. Pilat iese afară la ei și le spune că nu-I găsește vreo vină, dar ei îi strigă că întărâtă poporul, începând din Galilea până aici. Este galilean? Atunci să-L judece Irod sub a cărui stăpânire este. Și L-a trimis la Irod Antipa, venit în Ierusalim pentru sărbătoarea pascală.

Bântuit de coșmaruri, căci era ucigașul Botezătorului, Irod s-a bucurat foarte tare văzându-L pe Iisus. Nu era Ioan inviat din morți, cum credeau unii. Domnul nu răspunde nimic la întrebările lui Irod și acesta ÎL trimite înapoi la Pilat, cu o togă albă pe umerii zdrobiți. O glumă pentru Pilat.

Este a patra oară când Iisus străbate străduțele Ierusalimului. A fost readus în pretoriu. Și Pilat le zice iudeilor: ”Pedepsindu-L, Îl voi elibera!”, căci nu-I găsea vina. De ce trebuia să-L mai pedepsească dacă era nevinovat? Pentru a da o satisfacție mulțimii. Pilat mai are o șansă pentru a-L salva pe Iisus fără a nemulțumi poporul, căci tocmai i s-a amintit că tradiția de Paști a iudeilor este de a elibera un condamnat. Pe Baraba, ucigașul, sau pe Iisus? Pe care îl vreți liber? Mulțimile ezită și Pilat respiră ușurat, crede că manevra i-a reușit. Dar sinedriștii ”suflă” răspunsul poporului: ”Pe Baraba!” Superstițiosului Pilat i se strânge inima, căci femeia sa, Claudia Procula, îi trimisese vorba: ”Nimic să nu faci dreptului aceluia, că mult am suferit azi în vis pentru El”. ”Să fie răstignit!”, aude romanul din gurile evreilor. Îi mai întreabă o dată: ”Dar ce rău a făcut?”, însă strigătele lor îl biruiesc: ”Răstignește-L!”.

Totuși, Îl dă la biciuire pe Iisus. ”Horibile flagelium”, adică biciuire până la sânge. Apoi, soldații l-au adus pe Iisus în curtea pretoriului și au început batjocorirea. L-au dezbrăcat de hainele Sale, i-au pus pe umeri o zdreanță roșie, pe cap o cunună de spini și în mână o trestie. Au început o parodiere de închinare la rege. Îngenunchind în fața lui, ziceau: ”Bucură-te, regele iudeilor!”.

Giovanni Francesco Barbieri, zis Il Guercino, ”Ecce Homo”
Giovanni Francesco Barbieri, zis Il Guercino, ”Ecce homo”

Ecce homo!

Când Pilat a socotit că distracția grosolană a soldaților a durat destul, a ieșit afară. Poate că l-a cuprins mila văzându-L pe Iisus plin de sânge și batjocorit și a vrut să le stârnească iudeilor același sentiment. L-a scos așa cum era, plin de răni, L-a arătat mulțimilor: ”Iată omul!” (”Ecce homo!”). Era, cum zicea Isaia, ”Omul durerilor”.

Mulțimile au răspuns: ”Răstignește-L, răstignește-L!”. Pilat le-a zis: „Atunci luați-L voi și răstigniți-L, că eu nu găsesc în El nici o vină”. Trebuie sa moară căci S-a făcut pe Sine Dumnezeu. Sinedriștii recunosc fără să vrea că învinuirile politice fuseseră pure invenții menite să-i smulgă lui Pilat sentința la moarte. ”Dacă Îl eliberezi pe Acesta nu ești prieten al Cezarului!”, strigă spre el iudeii. De frică, Pilat cedează șantajului. Iese afară în locul ”pardosit cu pietre”, numit Gabata. Era cam ora 12 și zice mulțimii: ”Iată împăratul vostru!” „Ia-L, ia-L, răstignește-L!”, i se răspunde. ”Să răstignesc pe împăratul vostru?” Arhiereii spun ceva ce gloata nu crede, dar nu mai contează: ”Nu avem împărat decât numai pe Cezarul!”. Atunci, Pilat, gândindu-se la funcția sa aflată astfel în pericol, L-a predat lor ca să fie răstignit și s-a spălat pe mâini. Și L-au răstignit.

Anthony van Dyck, ”Răstignirea”, circa 1622
Antoon van Dyck, ”Răstignirea”, circa 1622

Vezi arhiva rubricii Memor de Daniela Șontică

Pentru că noi credem în calitatea cititorilor noști, vă rugăm să comentați această însemnare...

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.