Diligența sau ”în cestiunea căii ferate”

228
caragiale si calea ferata comentariu de pusa roth

Doamnelor, domnilor, sunt profund tulburată după ce am recitit acest text şi după ce am ”zăcut” într-un tren ore multe până a ajunge la o destinaţie, acum câteva zile. Dacă mi-aduceam aminte de textul Domnului Caragiale, poate că aş fi suportat mai uşor chinul de a merge cu trenul sau, mai bine zis, cu diligenţa, vorba cuiva care a păţit-o şi el, aşteptând să vină trenul aproape trei ore, deşi era vorba de unul internaţional, care se presupune că ar circula fără prea mari întârzieri.cale ferata buruieni

M-am gândit şi am ajuns la concluzia că situaţia la calea ferată a rămas neschimbată, adicătelea, şinele sunt vai de ele, lucrările se dau unora, concesionari ca şi cei dinaintea lor, dar tot de rezilieri avem parte. Domnul Caragiale remarcă: ”Toată spoiala lucrului pe din afară nu poate amăgi un ochi care-și dă osteneala să se uite mai d-aproape.” Corect. Astăzi, pe lângă acestea, se mai şi fură, pentru fier vechi, bineînţeles, iar trenul rămâne proţăpit în câmp, până se îndură cineva ”să meşterească o reparaţie”. Dacă e vorba de calea ferată, eu îl cred pe Domnul Caragiale care are uimitoarea calitate, pe lângă imensul său talent, de a fi vizionar. Ne-a avertizat că la calea ferată lucrările vor dura până când o să alegem diligenţa. Oricum, cu calul e mai plăcut! Mai paşte animalul, îţi mai dezmorţeşti ciolanele şi, pe deasupra, fumătorii sunt avantajaţi. E liber! Cât despre linia Ploieşti-Predeal, ce să vă mai spun eu? Ea există, dar ce dacă?!

Pușa Roth

[Linia ferată Ploiești–Predeal]

de I. L. Caragialecaragiale cu semnatura

Cestiunea revizuirii art. 7, în stadiul de încordare la care a ajuns, ne absoarbe toată atenția, așa încât de la o vreme încoace și publicul și presa trec cu vederea orice alte întrebări de interes general, oricât ar fi aminteri de importante în sinele. Astfel vedem că de mult încă nu se mai gândește nimini la cestiunea construirii căii ferate a Statului Ploiești–Predeal, care cu toate astea merită o deosibită atențiune. Linia aceasta, ca mai toate întreprinderile noastre publice, are o istorie nenorocită, pe care nu avem nevoie a o amănunți aici, deoarece e știută de toți. Contractul concesiunii construirii liniei Ploiești–Predeal a fost odată reziliat, din cauză că concesionarul de atunci nu s-a ținut de mai multe îngajamente de căpetenie stipulate în caetul de însărcinări. Un alt concesionar a luat sarcina terminării liniei și lucrările au urmat înainte. Linia nu e încă terminată, precum se știe, în partea din valea Prahovei: însă funcționează din Ploiești până în Câmpina și din Sinaia până în Predeal.

Din izvor sigur, aflăm astăzi mai multe lucruri destul de grave în privința construirii liniei pe valea Prahovei și în privința materialului mișcător în genere. Pe valea Prahovei trebuiesc a se face lucrări de apărare în contra puterii râului. Concesionarul de mai nainte a ajuns la reziliarea contractului tocmai din pricina acelor lucrări, pe cari odată le-a luat apa, de unde a rezultat întârziarea termenului de construire și niște pagube zdruncinătoare pentru dânsul, așa încât n-a mai putut continua la desăvârșirea lucrării. Asupra lucrărilor celor nouă de apărare, executate sub noua concesiune, o persoană competentă ne spune că dânsele sunt aproape tot așa de slabe ca și cele d-întâi. Materialul din care sunt clădite e de o calitate ordinară, și executarea lucrării lasă mult de dorit. O năvălire răpede a apei va cauza dacă nu o complectă distrugere a tutulor, cel puțin în parte stricăciuni și pagube însemnate. Aceea ce e și mai trist este că, după cum ni se relatează, diferitele comisiuni, însărcinate de guvern cu examinarea acelor lucrări, par dispuse a aproba acele lucrări, cari, deși mai prejos de condițiunile impuse concesiunii, și [,] prin urmare [,] neacceptabile, au să treacă de bune și Statul le va primi ca atari. Se mai zice, – și, deși sub rezervă, ne credem datori a înregistra și acest zgomot – că numitele comisiuni sunt compuse din persoane cari au fost însărcinate și cu deosebite expertize în daraverile concesiunii. Asupra acestui punct, nu putem dar atrage îndestul atenția locurilor competente.

Afară de aceasta, în privința materialului mișcător, nu avem informații mai bune. Vagoanele sunt construite altfel decât tipurile date prin caietul de însărcinări, altfel, adică mult mai rău. Fierăria este subțire, de proastă calitate, rău lucrată și prin urmare [,] foarte puțin trainică. Lemnăria este în parte verde și în parte veche și putredă; în genere fiind rău încheiată, se scorojește și se strâmbează. Toată spoiala lucrului pe din afară nu poate amăgi un ochi care-și dă osteneala să se uite mai d-aproape. Scoabele de la încheieturi, bătute în lemn vechiu, încep a se mișca în găurile lor, pentru că lemnul se macină la fiece zguduitură cât de slabă. Între control și concesiune s-a ivit de multe ori neînțelegeri în această privință, însă nici o îndreptare a răului n-a rezultat din acestea.

Ne mărginim din parte-ne să semnalăm cele ce ni se relatează în privința liniei ferate Ploiești-Predeal, rezervându-ne, asupra celor do[u]ă puncte, arătate mai sus și asupra altora încă, a reveni cu amănunte anumite și cu date precise. Până atunci, noi exprimăm teama că radicalii nu-și vor fi uitat deprinderile, și că ne pregătesc un nou scandal à la Strousberg.

A apărut prima dată în ”Timpul”, IV, nr. 191, vineri, 31 august 1879, p. 1, cu titlul București, 30 aug./11septembrie”, fără semnătură. Editorial. Neretipărit. Inclus în edițiile: Opere”, V (1938), p. 385–386, la Addenda; ”Opere”, IV (București, Academia Română, Fundația Națională pentru Știință și Artă, 2011), p. 264–267. Textul de bază este cel din ”Timpul” (1879). Restituit publicisticii politice caragialiene de către Șerban Cioculescu, editorul fixând acest titlu. (Nota editorilor, ed.cit., 2011).

 

Comentați via Facebook

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here