”Femeia și gastronomia” de Pușa Roth

651
Pușa Roth Femeia și gastronomia leviathan.ro

delicias regibus logo rubrica leviathanUn proverb anglo-saxon ne învaţă că un măr pe zi ne scuteşte de medic. Credeţi că este o pură întâmplare sau vreo recomandare subtilă să renunţaţi la cine ştie ce bunătăţi? Nu, doamnelor şi domnilor. Vreau să vă mărturisesc, acum că jumătate din mine se teme de deliciile bucătăriei, iar cealaltă jumătate se bucură din acelaşi motiv. De teamă dar şi de bucurie, ce-ar fi să dăm o raită prin cămările iubirii, pe la marii gânditori care compară femeia iubită cu deliciile gastronomice.

Începem cu Aristofan: ”Tu îl poţi face să se perpelească pe grătarul dorinţei…”

Adică, o fripturică mică, mică, adăugăm noi.

Apoi, Miguel de Cervantes: ”A crede în făgăduielile unei femei înseamnă să crezi că poţi ţine ţiparul de coadă.”

Cora Urquhart Potter în rolul Cleopatrei, 1889. Fotografie de Napoleon Sarony
Cora Urquhart Potter în rolul Cleopatrei din ”Antoniu și Cleopatra” de W. Shakespeare, 1889. Fotografie de Napoleon Sarony

Şi totuşi… Dulcineea… Ah, Miguel, Miguel! De, vorbe de bărbat!

Continuăm cu Saint-Pol-Roux: ”Îţi sărut fruntea de zori, ochii de coacăză neagră, gura de rodie, portocalele sânilor şi trupul tău de ambră…”

Acum, ca să nu credeți, domnilor bărbăți, că ridic în slăvi doar femeia, am să vă reamintesc o replică din piesa de teatru ”Antoniu și Cleopatra” (1606) de William Shakespeare, actul V, scena 2, în care găsim o replică usturătoare la adresa femeilor: ”Ştiu că femeia este hrană pentru zei, atunci când nu o găteşte diavolul”.

Nu puteam să nu mă opresc și la Nietzsche. Iată de ce iubeşte el femeia şi ce comparaţie subtilă face. În opinia marelui gânditor, orice femeie, fie că e blândă sau aprigă, nu poate să nu impresioneze un bărbat. Ce rămâne după o femeie? ”O savoare amăruie rămâne până şi după cea mai dulce femeie.”

Iar ca să închidem această paranteză am ales epigrama ”Pământul…” din volumul ”Păstorel, politice și apulitice” (1996) de Păstorel Teodoreanu care ”dacă n-ar fi, nu s-ar mai povesti”.

”Pământul s-ar fi dus, hainul,
De-a berbeleacul, vorba ceea,
De n-ar fi fost pe lume vinul,
Tutunul, dracul şi femeia!”

Însă, aşa cum spuneam, un măr ne salvează de corvoada de a mânca altceva, dar şi de a merge la doctor. Dar pentru că şi doctorul e om cu dorinţe gastronomice, adică şi lui îi e foame, ce-ar fi dacă v-aţi gândi la plăcintă cu mere, scorţişoară şi zahăr vanilat? Este doar o sugestie pentru masa din orice zi, dar dorinţa fiecăruia e lege. Cu bine şi cu bucurie!

Vezi arhiva rubricii Delicias regibus de Pușa Roth

Comentați via Facebook

Pentru că noi credem în calitatea cititorilor noști, vă rugăm să comentați această însemnare...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.