Daniel Țecu, candidatul Partidului Mișcarea Populară pentru Senatul Românei în Diaspora (de fapt ocupantul singurei poziții eligibile în circumcripția respectivă) este poate singurul candidat al unui partid important, care are o tinichea judiciară de coadă. Cel puțin așa susțin ziariștii de la Gazeta Românească și nu avem de ce să nu-i credem pe cuvânt. Și când candidatul merge prin circumscripție, tinicheaua se izbește de una, de alta, prilej cu care se aude, “zbang, bang, bing, bong“…
Tinicheaua de coada domnului Țecu, e una interesantă prin faptul că a fot pronunțată prin Hotărârea Tribunalului București nr.408/26.02.2008. Documentul, în spatele căruia se află, evident, madam Koveși de la DNA, prezintă un aspect istoric: dacă PMP nu îi va retrage în extremis sprijinul politic și dacă va reuși să-și obțină mandatul, domnul viitor senator Daniel Țecu va intra în analele relațiilor româno-franceze, ca primul membru al legislativului care a avut limitată exercitarea dreptului la liberă circulație în Franța, ulterior aderării României la Uniunea Europeană. Adică, după 1 ianuarie 2007, când orice combinator, comerciant cu mașini second-hand sau escortă putea circula, trăi și viețui fără nici un fel de restricții în orice colț de stat francez, de la Paris la Lyon, de La Toulouse la Strasbourg.
Dacă e după cum spun ziariștii de la Gazetă, hotărârea Tribunalului București, prin care s-a dispus în 2008 retragerea dreptului de a intra pe teritoriul francez timp de un an pentru onor-candidatul misionar/businessman/reprezentat/etc al PMP (despre care voci din cadrului partidului neobăsescian, dar și din afară susțin că este omul de casă al vicelui Eugen Tomac) are două dimensiuni fundamentale:
În primul rând, trebuie menționat că Franța nu interzice intrarea pe teritoriul său național decât ca urmare a unui delict, fapt ce ridică evident multe semne de întrebare asupra probității morale a candidatului și asupra trecutului său. Evident, că vorbim despre o măgărie făcută de francezi, blajinului și curatului domn Daniel Țecu. Doar nu o sa credem că ar putea fi vorba despre vreo măgărie în genul celor enumerate de nesuferitul ăla de Ovidiu Eftimie, în articolul său despre marele spammer politic din Diaspora. Asta e clar, pentru ca domul Țecu a fost blagoslovit de însuși marele faraon al popularilor, care știe toată lumea, umblă cu codu’ de integritate la subraț, atunci când pășește prin studiourile România Ghiță TV. Vorba aia, “zbang, bang, bing, bong“…
În al doilea rând vorbim despre modul heirupist în care PMP și-a selectat candidații. Sigur, Daniel Țecu a demonstrat, de-a lungul mahabharatei sale politice că este un soi de simbiot cărunt al lui Traian Băsescu. I-a fost alături, i-a organizat evenimente pentru a-și promova candidatura și retorica, i-a adus aplaudaci, a lătrat la Ponta, la Iohannis, la orice adversar politic, real sau imaginar, al fostului președinte. Gradual, s-a insinuat pe sub pielea lui Eugen Tomac, care, spun surse din PMP, a dat din aripi pentru ca Daniel Țecu să fie ales de onorabilii membri-enoriași cap de listă la Senat în Diaspora, în detrimentul candidatului care ulterior s-a plasat pe locul secund. Ca deh, “zbang, bang, bing, bong”…
Chestiunea cea mai gravă este că, zic surse din partid, liderii PMP ar fi susținut candidatura lui Daniel Țecu ȘTIIND despre problemele sale (care cică se știau) cu autoritățile franceze și cu Direcția Generală de Pașapoarte. Tema, deși adusă în discuție în cadrul partidului, a fost considerată, minoră. În numele unei datorii care, aparent trebuie platite. Păi, vorba cu care ne-am obisnuit: E de bine, dom’ Băse? E de bine?
Notă: Tema interdicției lui Daniel Țecu pe teritoriul francez a fost abordată de Gazeta Românească din Italia într-un articol extrem de exhaustiv intitulat ” Schelete și capre în dulapul candidatului lui Băsescu în Diaspora“. Editorialul, semnat de Sorin Cehan, analizează viața și opera auto-proclamatului reprezentant al românilor din Diaspora și candidat al PMP la Senat, onorându-mă în mod particular cu preluarea parțială a unor informații din investigația Leviathan despre PMP, Daniel Țecu, subvențiile și ipocrizia competenței.
Notă suplimentară: Întrucât mai multe persoane afiliate PMP sau simpatizante ale fostului președinte Traian Băsescu s-au întrebat dacă vorbim despre o hotărâre definitivă, îmi face plăcere să confirm că informațiile existente în dosarul 3205/3/2008, disponibile pe site-ul Ministerului Justiției (actualizate în data de 22.12.2013) relevă faptul că pârâtul Țecu Daniel nu a utilizat nici o cale de atac a hotărârii 408/26.02.2008, ceea ce, în conformitate cu prevederile Art.456 – Art.513 din Codul de Procedură Civilă, face ca hotărârea să devină, de facto și de jure, definitivă și obligatorie. Asta repet, dacă e vorba de același Țecu, așa cum susțin ziariștii Gazetei.
Notă suplimentară II: Dacă vă gândiți că ar fi o coincidență de nume, adresați-vă celor de la Gazeta Românească, și care au scris articolul, dacă sunt dispuși să-și dezvăluie sursele. Întrebările adresate de Sorin Cehan, printre care și aceasta, au rămas însă fără răspuns…
Nota Bene: Acest articol este un pamflet și trebuie tratat ca atare.
