”Iubirea de Ţară” de Florentina Loredana Dalian

267
1 decembrie 2017 patriotism florentina loredana dalian

”Priviţi, măreţe umbre, Mihai, Ştefan, Corvine,
Româna naţiune, ai voştri strănepoţi”*
)

ganduri dulci amarui florentina dalian rubrica leviathan.roPriviţi, dar nu prea atent, să nu vi se cutremure umbrele!

O dată pe an, la 1 Decembrie, ne amintim să fim patrioţi. Sigur, e foarte bine că, de ziua României, sărbătorim cu fast şi protocol, cu steaguri, parade, discursuri, fasole şi cârnaţi. Problema e alta: poţi fi patriot o singură zi din an? Păi nu prea poţi, mai bine zis nu te poţi numi astfel doar o zi dintr-un an, aşa cum nu poţi fi o singură zi în an bărbat, iar în restul zilelor femeie. Eşti, ori nu eşti! Atunci ce? Să sărbătorim în fiecare zi cu steaguri, surle, trâmbiţe şi, evident, fasole şi cârnaţi? Nu! Nu asta voiam să spun.

Iubirea de Ţară e ori nu e. Şi asta în fiecare zi, în fiecare clipă. Şi nu spun c-ar trebui să dormim cu harta-n braţe, să ieşim pe stradă îmbrăcaţi în costum naţional, să ne salutăm vecinii cu ”Trăiască România” sau să nu ratăm nicio ocazie să-i faultăm pe duşmanii poporului (care vor fi fiind aceştia). Nu! Pentru mine, iubirea de Ţară înseamnă:

…dacă sunt elev sau student, să învăţ, dacă se poate în fiecare zi şi la toate materiile, pentru că, mai târziu, cunoştinţele mele ar putea servi Ţării;

…dacă sunt inginer chimist şi am de făcut un produs sau o analiză, să-l fac exact aşa cum ”scrie la carte”, dacă am dubii, să repet analiza aceea până când am garanţia că rezultatul e corect… pentru că produsul respectiv va ajunge la oamenii acestei Ţări;

…dacă sunt scriitor, să mă folosesc cu cât mai mare grijă de cuvânt, pentru că nu ştiu cine îl va citi şi ce consecinţe – bune sau rele – va avea asupra cititorilor;

…dacă aş fi fost tractorist, să trag cât mai bine brazda, pentru că din brazda aceea vor ieşi mai târziu recoltele care vor hrăni nişte oameni;

…dacă aș fi fost gunoier, să adun bine gunoiul, pentru că el strică frumuseţea Ţării;

…dacă aş fi fost medic, să tratez cu conştiinciozitate pacienţii şi să fac tot ce-mi stă în putinţă pentru sănătatea lor;

…dacă aş fi fost dascăl, să mă străduiesc să sădesc în inimile elevilor mei dragostea de învăţătură şi de frumos, conştientă fiind că aceştia sunt viitorii cetăţeni pe mâinile cărora va ajunge Ţara într-o zi;

…dacă aş fi fost poliţist sau judecător, să aplic legea corect şi în mod egal;

…dacă aş fi fost grădinar, să mă străduiesc ca florile plantate de mine să fie cât mai frumoase;

…dacă aş fi fost guvernant, să fac tot ce depinde de mine pentru binele Ţării şi să nu permit, sub nicio formă, să i se facă rău;

…dacă aş fi fost în comisii şi comitete, în postura de a da verdicte, să iau deciziile pe criterii corecte, refuzând din start fie şi numai gândul la şpagă, pile şi favoritisme;

…dacă aş fi fost om de cultură, să promovez cultura, nu incultura, dând peste nas impostorilor;

…dacă aş fi fost vânzător, să nu înşel la cântar, să dau restul corect şi, dacă nu risc să-mi scrântesc vreun muşchi, să-i zâmbesc clientului;

…şi chiar dacă n-aş fi fost nimic, ca simplu cetăţean al Ţării mele, când mă împiedic de-o hârtie pe stradă sau într-o instituţie, să mă aplec s-o ridic, chiar dacă n-am aruncat-o eu; când am de-a face cu străini, să nu uit că acolo, atunci, eu nu mă reprezint doar pe mine, ci şi Ţara mea;

…ca părinte, să-mi educ copilul în sensul celor de mai sus.

Şi lista ar putea continua la fel pe nenumărate pagini. Sunt doar câteva exemple. Dacă nu mă străduiesc să-mi fac datoria în mod constant acolo unde mă aflu, astfel încât să nu aduc atingere în niciun fel Ţării mele şi poporului român, pot să-mi agăţ de gât oricâte steaguri, să răcnesc oricâte cântece patriotice şi să ţin oricât de multe discursuri sforăitoare, să fac oricâte pomeni cu fasole şi cârnaţi, tot nu mă voi putea numi patriot. Sigur, poate e greu să le respectăm pe toate şi mereu. Dar măcar putem încerca! Ori dacă nu, să avem măcar decenţa să nu ne mai pozăm cu steagul Patriei!

Slobozia, 1 Decembrie 2014


*) Versurile sunt preluate din imnul României, ”Deşteaptă-te, române!” (Andrei Mureşanu).

 Vezi arhiva rubricii Gânduri dulci-amărui de Florentina Loredana Dalian

Comentați via Facebook

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here