”Locul și rolul operei lui Yunus Emre în literatura turcă” de Urfet Șachir

1383
Ibrahim Esen, ”Yunus Emre. Viaţa, personalitatea literară, opera”
Ibrahim Esen, ”Yunus Emre. Viaţa, personalitatea literară, opera”

logo rubrica poesis leviathan.roAdevăr și frumos în lirica emreniană

Cu o vechime ce se întinde până la 1200 de ani, în care s-au remarcat autori cu opere de diferite stiluri, de la mistic la modern, literatura turcă are origini în tradiţia orală a turcilor nomazi din Asia Centrală. Ȋncepând cu secolul al XI-lea, după stabilirea definitivă a turcilor în Anatolia, literatura turcă cultivă teme şi stiluri din literatura arabă şi persană, iar mai târziu, în secolele XIX–XX, din curentele occidentale, ajungând ca astăzi să reflecte propria identitate. Mai întâi, au fost poveştile populare orale despre abandonarea stilului de viaţă nomad. Printre primele compoziţii epice care au apărut, în secolul al XV-lea, este şi Cartea lui Oğuz”, scrisă în limba azeră de Dede Korkut, apoi a urmat poezia de divan a literaturii otomane, considerată poezie de curte. Tradiţia orală a continuat mult timp.

”Filosofia sofistă a călătorului-filosof Yunus Emre” (secvenţă din film)
”Filosofia sofistă a călătorului-filosof Yunus Emre” (secvenţă din film)
Yunus Emre, ”Culegere de poezii”
Yunus Emre, ”Culegere de poezii”

Cel care face trecerea de la limba populară vorbită la cea scrisă este Yunus Emre, unul dintre primii poeţi cunoscuţi care a folosit limba turcă, şi nu persana sau araba, fiind considerat fondatorul limbii turce vechi din Anatolia. El a exercitat o influenţă imensă asupra culturii anatoliene în toată existenţa sa şi până în prezent, rămânând o figură populară într-o serie de ţări, care se întind de la Azerbaidjan la Balcani. Cunoscut în filosofia mistică, Yunus Emre a devenit reprezentantul misticismului din Anatolia, la fel ca Celaled din Rumî, dar la un nivel mai popular, fiind venerat ca sfânt după moartea sa. Poemele sale, scrise în tradiţia poeziei folclorice anatoliene şi caracterizate printr-un sentiment profund uman, sunt dedicate temelor iubirii divine şi destinului uman. Ele sunt scrise, în principal, în metru tradiţional, simplu, aproape auster, greu de înţeles într-un mod clar, dar care dovedesc talentul său de a descrie concepte mistice, având o influenţă decisivă asupra misticilor turci de mai târziu şi inspirând poeţii renaşterii poeziei naţionale turce de după 1910.

”Yunus Emre – Călătoria iubirii” (secvenţă din film)
”Yunus Emre – Călătoria iubirii” (secvenţă din film)
De la Yunus Emre, Cuvinte şi povestiri care vă încălzesc inima
De la Yunus Emre, Cuvinte şi povestiri care vă încălzesc inima

Yunus Emre, poetul care a adoptat gândirea mistică, şi-a exprimat în cuvânt dragostea de Dumnezeu şi iubirea de oameni. Poetul cel mai liric al literaturii populare, al versului cu rimă (tekerleme), el aduce limba vorbită de popor în starea de limbă literară. Cunoscut pentru fineţea, profunzimea şi sensibilitatea gândirii sale filosofice, este apreciat şi astăzi pentru spiritul său tolerant, binecuvântat cu ”licoarea sfântă picurată din ceruri”. Yunus Emre este o personalitate emblematică a liricii anatoliene de expresie turcă, cu viaţa învăluită în legendă, poeziile sale constituind singura sursă biografică. Ȋn creaţiile sale foloseşte o limbă muzicală, vorbită de populaţia oğuzo-turcmenă în Anatolia secolelor XIII–XIV. Marele poet a cules din viaţa oamenilor, din patrimoniul popular turc, întregul tezaur folcloric şi a expus, fără a modifica ori adapta vreun cuvânt sau vreun vers, într-un grai viu, popular şi, astfel, pune bazele formării limbii literare turce, transformând limba vorbită în limbă scrisă.

Deoarece în tradiţia populară creaţiile erau răspândite pe cale orală, în literatura rapsozilor populari ”aşık edebiyatı”, în ultima strofă, autorii îşi pomeneau numele. Ȋn literatura vremii, cu influenţe puternic arabo-persane, s-a scris în metru aruz, ”aruz” însemnând în arabă „mireasă”. Prin urmare, în viziunea arabilor, poezia trebuia să fie împodobită şi frumoasă ca o mireasă. ”Poemele iubirii” (”Güldeste”), ale lui Yunus Emre, sunt scrise în acest sistem metric, relativ simple în formă şi limbaj. Chiar traduse în limba turcă modernă, aceste poeme sunt dificil de înţeles, ele având o formă fixă, rimată, în care autorul foloseşte multe simboluri. Iar pentru o înţelegere deplină a acestor poeme, trebuie cunoscute aceste simboluri.

Yunus Emre, ”Dervişul turc”
Yunus Emre, ”Dervişul turc”

Yunus Emre este cel mai vechi maestru şi un om cu inima sinceră, cinstită. Ȋn poemele sale exprimă şi încearcă să transmită cele mai profunde sentimente, precum: iubirea divină, dragostea pentru oameni, de care s-a simţit atât de legat sufleteşte, toleranţa, moartea, sărăcia, încercând să transmită ideea de respect pentru bătrâni, bunătate faţă de cei mici, milă faţă de săraci. Ȋntr-o limbă clară, scrie cele mai frumoase poezii în care abordează credinţa, moralitatea, speranţa, pacea şi dragostea. Opera sa ocupă un loc important în istoria literaturii turce, constituind sursă bibliografică de studiu pentru generaţiile de după el şi cele viitoare.

Anul 1991 a fost declarat de către Conferinţa Generală UNESCO, printr-o rezoluţie adoptată în unanimitate, Anul Internaţional Yunus Emre, când s-au aniversat 750 de ani de la naşterea poetului.

Se cuvine ca, în încheiere, să amintesc câteva din celebrele cuvinte ale autorului: ”Nu frânge inima prietenului, nu există meşter s-o repare,/nu ofili floarea sufletului, nu există ibric pentru udare!”

                                                                                          15 ianuarie 2018

Vezi și arhiva rubricii Traditiones de Urfet Șachir

Comentați via Facebook

Pentru că noi credem în calitatea cititorilor noști, vă rugăm să comentați această însemnare...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.