”Eu îmi visez picturile, iar apoi îmi pictez visele”, afirma Vincent Van Gogh, pictor olandez post-impresionist, considerat astăzi ca fiind unul dintre cei mai importanți pictori din istorie, ale cărui lucrări au avut o influență profundă asupra artei secolului al XIX-lea prin culorile lor vii și impactul emoțional. Pornind de la această sintagmă, fiecare artist plastic își gândește creația într-un chip anume, după propria sa identitate, după viziunea sa asupra lumii. Categoric, pictura reprezintă exprimarea colorată a trăirilor, a gândurilor și a ideilor fiecărui artist în parte. Astăzi am invitat-o la dialog pe pictoriţa Luminiţa Cornelia Nicolau din Galați, membră a Asociaţiei Artiştilor Plastici din Bucureşti, a ARTINDEX şi a Asociaţiei iART (Internaţional Artists), prezentă în importante expoziţii atât naţionale, cât şi internaţionale. Pentru a o cunoaște mai bine, aici ne referim la cei care nu o cunosc încă, vă voi prezenta câteva date din biografia artistei.
Luminiţa Cornelia Nicolau s-a născut la 10 februarie 1964 în oraşul Bârlad. Când avea doar trei ani, familia domniei sale s-a mutat definitiv la Galaţi. Este absolventă atât a Facultății de Mecanică, Universitatea ”Dunărea de Jos” Galați, cât și a Facultății de Drept, Universitatea ”Titu Maiorescu” din Bucureşti. În 1989 s-a înscris şi la Şcoala de Arte din Galaţi, secția pictură, pe care a absolvit-o în 1992. Aici a avut marea şansă de a-l avea profesor pe regretatul plastician Ioan Simion Mărculescu. Sigur, aceste date biografice ne îndeamnă să afirmăm că Luminița Cornelia Nicolau are ”un portofoliu” serios de cunoștințe în domeniul științelor exacte, în domeniul juridic, dar și în domeniul artei.
Pușa Roth: Doamnă Luminița Cornelia Nicolau, este surprinzător faptul că nici măcar una dintre cele două specializări nu v-au ”acaparat” definitiv și ați ales să și pictați în continuare. Putem afirma că arta, pictura în cazul dvs., te prinde în mrejele ei și contractul e pe viață. Totodată, am fost surprinsă de faptul că nu ați ales de la început să vă dedicați doar artei, și ați ales științele exacte. Aparent, e o distanță uriașă între mecanică, practică juridică și pictură. Ce v-a determinat sau cine v-a determinat să alegeți mecanica, apoi practica juridică în defavoarea picturii?
Luminița Cornelia Nicolau: Pasiunea de a desena si de a picta le am de când mă știu. Îmi amintesc însă, cu drag, de prima lucrare, pe care am realizat-o la vârsta de 7 ani, un desen făcut cu creioane colorate după o ilustrație din cartea de ”Citire”, de la lecția cu poezia Mama lui Ștefan cel Mare, scrisă de Dimitrie Bolintineanu. Atunci, învățătoarea i-a îndemnat pe părinții mei să-mi cultive acest talent ai cărui muguri ieșeau la iveală. Cu toate acestea, tatăl meu, inginer de profesie, mi-a îndrumat pașii către științele exacte, considerând că acestea ar putea să-mi deschidă o cale frumoasă și sigură în viață, și astfel am urmat liceul și prima facultate în această direcție.
P. R.: Ați debutat în forță cu cinci tablouri la Expoziţia Internaţională de Artă Contemporană Omagiu lui Ştefan Luchian, organizată în iunie 2014 la Galeria ”Forte Marghera” din Veneţia (Italia) de către Asociaţia ”Romeni & Moldavi in Veneto” în colaborare cu Ministerul Afacerilor Externe din România şi Consulatul General al României la Trieste (curator, Giampietro Cudin). Au expus atunci 41 de artişti plastici din Italia, România, Austria şi Franţa și dvs. ați fost unul dintre ei. A fost o șansă, o treaptă foarte importantă spre afirmare. Cum ați reușit, cum s-a întâmplat să debutați pe plan internațional și nu național cum, cred eu, ar fi fost firesc?
L. C. N.: Într-adevăr am debutat direct pe plan international. Lucrurile s-au petrecut rapid, după ce am participat la o preselecție anunțată pe Facebook de către dl. Alexandru Iacob, reprezentantul Asociatiei ”Romeni & Moldavi in Veneto”. Mi-am făcut curaj și am trimis la această preselecție 7 lucrări, fiindu-mi acceptate 5. A fost o expoziție internațională la care au avut acces atât pictorii profesioniști, cât și cei amatori. Toți participanții au fost ,,tratați” la fel, ceea ce, din păcate, la noi, în România nu este posibil. Am amintit despre acest fapt, pentru ca poți avea lucrări bune sau foarte bune, dar când spui că ești amator, lucrurile se schimbă dramatic. Automat ești eliminat. Criteriile de selecție nu sunt dominate de meritocrație (calitatea lucrărilor), ci doar de deținerea unei diplome de studii superioare în domeniu, în cazul meu belles artes.
P. R.: Ați participat la numeroase expoziții colective, iar în 2016 ați avut o expoziţie personală la Galeria ”Labyrinth” din București. Doresc să vă adresez o întrebare mai puțin obișnuită, sper ca să fie și potrivită, pentru că fac apel la juristul care poate cântări cu succes impactul la public. Cum vi s-a părut, cum ați simțit relația cu publicul? Câte tablouri ați expus?
L. C. N.: Succesul este un termen extrem de cameleonic ca aspect. Succesul poate fi reprezentat, pentru unii, de către numărul de tablouri vândute. Succesul poate fi reprezentat, pentru alții, de către cronicile bune obținute de la criticii de artă sau de la anumiți critici de artă. Succesul poate fi reprezentat, totodată, de numărul expozițiilor la care se poate participa, într-un anumit interval de timp. Succesul poate fi evaluat de oricine care este conștient de calitățile sale, de nivelul său, de aprecierile și criticile publicului, în cazul de față. Succesul, pentru mine, a fost reprezentat atât de părerile publicului, cât și de cronicile primite de la criticii de artă. Această expozitie personală a avut 121 de tablouri, toate lucrate în ulei pe pânză, în cea mai mare parte în cutit de paletă, o tehnică dificilă, dar și cu pensula sau folosind tehnica mixtă. Cele mai multe lucrări au fost peisaje, pentru că se știe deja, sunt foarte atrasă mai mult de peisaje, însă au fost și flori, natură statică, dar și portrete. Toate lucrările au fost realizate în perioada 2015–2016. Publicul, numeros pe toată durata expoziției, nu numai la vernisaj, a fost atras atât de compoziție, cât și de cromatică. Am fost încântată, să văd, la vernisaj, modul admirativ pe care îl aveau invitații privind picturile mele, picturi care reprezintă amprenta ”eu-ului” meu. Este minunat să vezi cum sunt încântați oamenii de ceea ce văd, că mulți simt aceeași emoție cu cea trăită de mine și că, de fapt, am ajuns la sufletul lor. Pot spune că bucuria a fost de ambele părți, atât de partea publicului, cât și de partea mea (iar măsura ei s-a concretizat în numărul de lucrări vândute).
P. R.: Critica de specialitate afirmă că pictura dvs. este de factură impresionistă. Așa spune critica, dar e interesant ce spune artistul, ce spuneți dvs.?
L. C. N.: Da, desigur, dacă ne referim la stilul la care pot fi integrate picturile mele, acesta ar fi stilul, însă cred că foarte important este că pictez simțind din plin îndemnul maestrului meu, pictorul Ioan Simion Mărculescu. Pictez viața așa cum o văd, cum o simt, cum o percep eu, luându-mi modelele din natură, din viața de zi cu zi. Cerul, apa, pomii îmi sunt mereu izvor de inspirație și nasc în mine emoții pe care le transpun apoi pe pânză. Bucuria vine la final când lucrarea este gata și când constat că și privitorul trăiește aceeași emoție.
P. R.: Ați participat la numeroase manifestări colective şi de grup din ţară şi din străinătate. Cred că este momentul să reamintim, doamnă Nicolau, unde și când ați expus în această perioadă, de când ați hotărât să vă schimbați destinul profesional?
L. C. N.: Destinul profesional nu mi l-am schimbat, urmez cariera juridică în continuare, însă pasiunea pentru pictură s-a concretizat în participarea la multe expoziții atât naționale, cât și internaționale, iar aici pot să enumăr:
– iunie 2014, Forte Marghera, Veneția, Italia, OMAGIU LUI ȘTEFAN LUCHIAN – expoziție internațională de grup;
– august 2014, Crowne Plaza Hotel – București, România, ESTIVAL ART, –expoziție de grup, organizator Galeria Elite Prof Art;
– august 2014, Hotel Central Plaza – Piatra Neamț, România, OMAGIU LUI ȘTEFAN LUCHIAN, expoziție internațională de grup;
– septembrie 2014, Sala Constantin Brâncuși – Palatul Parlamentului, București, Romania, SALONUL DE TOAMNĂ 2014, expoziție de grup;
– octombrie 2015, Sala Artelor – Școala de Artă, Galați , România, VIBRAȚII, expoziție personală;
– octombrie–noiembrie 2014, Veliko Tîrnovo – Bulgaria, BIENALA BALKANICA 2014, expoziție internațională de grup;
– octombrie–noiembrie 2014, Hotel Pullman, Bucharest World Trade Center, ARMONII DE TOAMNĂ , expoziție de grup;
– ianuarie–februarie 2015, Centrul de Conferințe World Trade Center, Bucharest, DE IARNĂ…, expoziție de grup;
– martie–aprilie 2015, Muzeul Militar National ”Regele Ferdinand I”, București, VALUL GRECESC, expoziție de grup;
– iulie – august 2015, Crowne Plaza Bucharest, Hotel București, România, ARTA CONTEMPORANĂ – expoziție de grup;
– august 2015, Ruse, Bulgaria, BIENALA INTERNAȚIONALĂ DE ARTĂ ”CARTOGRAPHIC – THE LAND OF ARTISTS ”, expoziție internațională de grup;
– octombrie 2015, Galeria Labyrinth, București, România, ANOTIMPURILE ROMÂNIEI – expoziție de grup;
– decembrie 2015, Galeria Labyrinth, București, România, ACCENTE CROMATICE, expoziție de grup;
– ianuarie 2016, Galeriile UAP, Ploiești, România, SEMNAL, expoziție de grup realizată în cadrul Salonului Național de Artă Plastică „ATITUDINI CONTEMPORANE”, ediția a IX-a;
– ianuarie 2016 – Palatul Cercului Militar Național, București, România – SALONUL DE IARNĂ – expoziție de grup organizată de către Asociația Artiștilor Plastici din București;
– februarie 2016, Centrul Cultural UNESCO „Ionel Perlea”, Slobozia, România, ANOTIMPUL SEMNELOR NOASTRE – expoziție de grup;
– martie 2016, Galeria Labyrinth, București, România, POPAS ÎN TRANSILVANIA, expoziție de grup;
– martie 2016, Muzeul Național al Hărților și Cărții Vechi, București, România, VALUL GRECESC, expoziție de grup organizată de către Statul Major al Forțelor Navale, Liga Navală Română, Uniunea Elenă din România, Asociația ”Sculptor Marinar Laurențiu Macarie” și Truicart Events;
– mai 2016 – Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu”, Iași, România – SALONUL INTERNAȚIONAL DE PRIMAVARĂ, expoziție de grup organizată de iART;
– aprilie 2016 – Muzeul Național al Hărților și Cărții Vechi, București, România, VALUL GRECESC, ediția a III-a, expoziție de grup;
– august–septembrie 2016, Casa Cărții, Iași, România, ECOURI PLASTICE, expoziție de grup;
– august–septembrie 2016, Galeriile iART de la Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu”, Iași, România, SALONUL INTERNAȚIONAL DE VARĂ, ediția a III-a, expoziție internațională de grup;
– septembrie 2016, Primăria Municipiului Pucioasa, România, „ARTA: CREZ ȘI DĂRUIRE”, expoziție de grup realizată în cadrul Salonului Național de Artă Plastică „ATITUDINI CONTEMPORANE”;
– septembrie 2016, Galeria Labyrinth, București, România, „EMOȚIE ȘI CULOARE”, expoziție personală;
– octombrie 2016, Muzeul Național al Hărților și Cărții Vechi, București, România, BALCIC ETERNA PROVOCARE, expoziție de grup;
– noiembrie 2016, Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu”, Iași, România, „SALONUL INTERNAȚIONAL DE TOAMNĂ”, expoziție de grup organizată de iART;
– noiembrie 2016, Foaierul Casei Municipale de Cultură Slobozia, România, NATURA STATICĂ – IPOSTAZE PLASTICE CONTEMPORANE, expoziție de grup organizată de TRUICART Events;
– noiembrie 2016 – Voila Café, Iași, România, ÎNGERI DE CRĂCIUN, expoziție de grup organizată de iART;
În luna ianuarie 2017, particip cu două lucrări la Bienala DANUBIAN, ediția a II-a, de la Ruse,Bulgaria, unde participă artiști plastici din România, Bulgaria, Grecia și Macedonia, și tot în această lună voi participa cu trei lucrări la EXPOZIȚIE SEMNAL, organizată în cadrul SALONULUI NAȚIONAL DE ARTĂ PLASTICĂ ,,ATITUDINI CONTEMPORANE”, ediția a X-a, 2017.
P. R.: Peisajele pe care le-ați imortalizat pe pânză sunt oaze de liniște și de încântare, însă am văzut printre pânzele dvs. natura dezlănțuită, folosind tușe splendide de culoare, tușe care creează impresia de mișcare, de tumult, de vibrație, ca să vă citez. Folosiți combinații surprinzătoare, dar de o așa manieră, că nu distonează. Și totuși, aveți o preferință pentru anumite culori sau vă îngăduiți să folosiți toate nuanțele posibile? Vă întreb, fiindcă mulți artiști sunt recunoscuți prin folosirea cu predilecție a unor culori.
L. C. N.: Eu folosesc toate culorile, important e să redau emoția momentului surprins, astfel încât lucrarea să fie una echilibrată și plină de viață, însă roșul și galbenul rămân preferatele mele.
P. R.: Ați fost prezentă la Galeria ”Labyrinth” din Bucureşti la o expoziție tematică „Popas în Transilvania”, unde ați avut pânze reprezentând cetăţile fortificate medievale săseşti din comunele Cristian, Biertan şi Nocrich din judeţul Sibiu. Altă temă, alt limbaj plastic, altă direcție. Ați făcut ,,doar un salt”, sau este o constantă a preocupărilor dvs. artistice?
L. C. N.: Pentru mine, fiecare expoziție este o provocare, fiecare expoziție o tratez cu mare atenție. Consider că un artist trebuie să abordeze mereu mai multe direcții, să exploreze teme și limbaje plastice noi, doar dând curs unor astfel de provocări poți ști ce stil ți se potrivește cel mai bine, unde te poziționezi comparativ cu ceilalți artiști.
P. R.: Ați abordat și formele abstracte, dar pictura dvs. este una lirică, poetică, cu un contur precis. Veți rămâne statornică modelului care v-a consacrat sau veți încerca forme noi, pentru că și în lumea mirifică a culorii sunt viziuni noi, curente noi, unele accesibile publicului ca impact emoțional, altele înțelese poate doar de avizați?
L. C. N.: Așa cum făceam vorbire anterior, pentru a evolua trebuie să explorezi continuu, ca atare voi continua studiul acestei arte, exprimându-mi la fel de liber trăirile mele artistice compoziționale și cromatice, abordând tehnici noi, viziuni noi, fără să părăsesc stilul figurativ impresionist, care la acest moment îmi caracterizează lucrările.
P. R.: Aș dori să vorbim și despre participarea dvs. la expoziții, la evenimente cu scop caritabil. Care sunt evenimentele la care ați participat? Gestul artistului de a dona lucrări pentru o cauză reprezintă, în opinia mea, darul sufletului.
L. C. N.: Într-adevăr, donația este un gest nobil prin care poți ajuta, discret, pe cineva care are nevoi. Particip ori de câte ori am ocazia la astfel de evenimente organizate de diverse asociații (pentru ajutorarea copiilor cu dizabilități, a celor bolnavi de cancer sau alte asemenea), pentru ca prin lucrările mele să ajut puțin. Ultima acțiune de acest gen, la care tocmai am participat cu două lucrări, s-a desfășurat la Iași la ”Voila Café”, organizată de iART, denumită Îngeri de Crăciun.
P. R.: Ce loc ocupă portretul în creația dvs.?
L. C. N.: Momentan nu ocupă un loc esențial. Am abordat pentru ceva vreme portretul și am adus și publicului, la expoziția personală, o lucrare, însă consider că trebuie să aprofundez mai bine…
P. R.: Ce proiecte aveți?
L. C. N.: Studiu intens, participarea la expoziții de grup, atât în țară cât și în afara țării, dar și organizarea unor expoziții personale în spații consacrate expunerii lucrărilor plastice.
P. R.: Noi, ceilalți oameni, ne luăm uneori răgazul de a visa. Dumneavoastră visați pictând sau pictați visând?
L. C. N.: Și una și cealaltă… sunt starea mea firească.
Interviu realizat de Pușa Roth
Ianuarie 2017
