”Mănăstirea Cozia în literatură” de Daniela Șontică

475
Mănăstirea Cozia
Mănăstirea Cozia. Foto: George Cristian Enache

logo rubrica memor daniela sontica leviathan.roAdeseori, scriitorii au simțit liniștea și harul din mănăstiri drept o binefacere pentru inspirația lor. Ba chiar așezămintele monahale au apărut în scrierile lor ca locuri nu doar sfinte, ci și importante pentru cursul anumitor evenimente. Unul dintre acestea este Mănăstirea Cozia.

Celebră în istorie pentru că este ctitoria lui Mircea cel Bătrân, Cozia apare din cele mai vechi timpuri în însemnări de arhivă. Frumusețea și liniștea locului apar în cronica diaconului Paul de Alep, venit pe aceste meleaguri ca secretar al Patriarhului Macarie al Antiohiei în secolul al XVII-lea.

Nu mai puțin de 50 de autori români au evocat frumusețile Coziei în operele lor. Cea mai cunoscută este, desigur, poezia ”Umbra lui Mircea. La Cozia” de Grigore Alexandrescu.

Cozia apare și în celebra ”Scrisoare a III-a” a lui Mihai Eminescu, strâns legată de figura aureolată a domnitorului Mircea cel Bătrân.

Loc de retragere din viața socială pentru mama lui Mihai Viteazul, fosta doamnă Teodora a devenit aici monahie, sub numele de Teofana, iar osemintele sale odihnesc într-un mormânt din biserica mănăstirii.

Biserica Mănăstirii Cozia
Biserica Mănăstirii Cozia

Octavian Goga în poema ”Oltul”, deplângând soarta grea a poporului și personificând unda bătrânului râu, investește în acesta și puterea de a face dreptate în curgerea sa pe lângă zidul așezământului secular.

Un prilej de rememorare a trecutului vitejesc al lui Mircea este și reculegerea poetului Alexandru Jebeleanu la lespedea de pe mormântul voievodului de la Cozia.

Tot pe Mircea îl cântă și Victor Tulbure în poemul intitulat ”Mircea”, voievod care îndeamnă urmașii la luarea sabiei din mormântul său spre a păstra neatârnată țara.

”Epitaf la Mănăstirea Cozia” este titlul poeziei lui Ion Brad, care contemplă Oltul ducând ”Umbra de mumă sfințită a Coziei tale!”.

”Os basarabic, Mircea în neamul meu răsai,
În seara asta dinaintea nunții
Oltul pe zid la Cozia mereu, e de priveghi
la clopote cu țara și cu munții.”

Aceste versuri sunt parte din ”Imnul lui Mircea cel Bătrân” de Ioan Alexandru, un poem glorios, cu puternice sentimente de iubire de neam prin recursul la trecutul demn al Țării Românești.

Vezi arhiva rubricii Memor de Daniela Șontică

Comentați via Facebook

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here