Mărțișorul, dor de primăvară împletit în visele copilăriei

675
Martisor Martenita Romania Bulgaria
Sursa foto: http://keywordsuggest.org

„Martie, martie, mărțișor,/ Ai dat drumul la izvor/ Risipind și nori și ceață.
Tu trezești din nou la viață/ Iarba, gâze, flori, albine,/ Eu de aceea țin la tine.”

Versurile acestea le repetam cu religiozitate când eram copil, fiindcă pândeam primăvara, primii ghiocei, fiindcă iubeam și iubesc soarele, lumina, căldura. Eram convinsă că recitând aceste versuri iarnă va pleca neputincioasă, lăsând locul minunatei primăveri. Îmi amintesc că atunci când primeam un mărțișor, îl purtam cu nespusă bucurie, pentru că așa, gândeam eu, primăvara o să stea să se minuneze de câte mărțișoare e întâmpinată.

Mă gândesc cu nostalgie (cine nu se gândește la copilărie?) și cu bucurie că am trăit frumos copilăria și am crezut multă vreme că aduc primăvara cu poezie. În privința asta n-am crescut prea mult, aștept prima zi de primăvară, chiar dacă pe la colțuri mai pândesc „babele”, gata oricând să-și arate puterea și să-și scuture cojoacele. Știam de la mama că mărțișorul ar fi fost tors de Baba Dochia în timp ce urca cu oile la munte. Nu-mi prea plăcea mie de Baba Dochia că era tare capricioasă, dar tot mama îmi spunea că ea pleacă cu cojoace cu tot, iar primăvara o va împinge spre munte unde va sta până la următoarea iarnă.

Din punct de vedere documentar, mărțișorul a fost atestat pentru prima oară într-o lucrare de-a lui Iordache Golescu, unul din cei mai activi cărturari și oameni de stat ai Țării Rămânești în prima jumătate a secolului al XIX-lea.

Acum, lăsând în urmă poveștile „babelor” deoparte, cine îşi mai aduce aminte că pe data de 1 martie mărţişorul se oferea înainte de răsăritul soarelui, atât fetelor cât şi băieţilor? Mă gândesc că poate cei care, asemeni mie, încă nu au uitat poveștile copilăriei, sau poate cei care au umplut pagini despre acest obicei splendid. Cine-și mai aduce oare aminte că șnurul de care era legat mărţişorul (alcătuit din două fire de lână răsucite, alb şi roşu, sau alb şi negru ce reprezintă unitatea contrariilor: vară-iarnă, lumină-întuneric etc), era legat la mână sau prins la piept, din prima zi a lui martie până când se arătau primele flori ale primăverii? Și că atunci, mărţişorul se lega de un trandafir sau de un pom înflorit, ca să aducă noroc sau era aruncat în direcţia de unde veneau păsările călătoare, rostindu-se: „Ia-mi negretele şi dă-mi albetele”?

George Coșbuc - desen
George Coșbuc – portret în creion (Sursă: faxmedia.ro)

„Sunt suflet în sufletul neamului meu”, afirma George Coșbuc, a cărui creație face parte din patrimoniul cultural național, și care a scos în evidență partea solară, idilică, a sufletului țăranului român.

Fin cunoscător al tradițiilor, a scris un studiu dedicat mărţişorului explicând semnificația acestuia: Scopul purtării lui este să-ţi apropii soarele, purtându-i cu tine chipul. Printr-asta te faci prieten cu soarele, ţi-l faci binevoitor să-ţi dea ce-i stă în putere, mai întâi frumuseţe ca a lui, apoi veselie şi sănătate, cinste, iubire şi curăţie de suflet… Ţăranii pun copiilor mărţişoare ca să fie curaţi ca argintul şi să nu-i scuture frigurile, iar fetele zic că-l poartă ca să nu le ardă soarele şi cine nu le poartă are să se ofilească.”

În volumul Cu bastonul prin București”, Tudor Arghezi, a cărui proprietate a primit numele de Mărţişor (astăzi Muzeul „Tudor Arghezi”, unde am fost de nenumărate ori!) făcea următoarele consideraţii privitoare la acest simbol al primăverii:

Tudor Arghezi - desen
Tudor Arghezi – portret în creion   Sursa: hyperliteratura.ro

…La început, atunci când va fi fost acest început, mărţişorul nu era mărţişor şi poate că nici nu se chema, dar fetele şi nevestele, care ţineau la nevinovăţia obrazului încă înainte de acest început, au băgat de seamă că vântul de primăvară le pătează pielea şi nu era nici un leac. Cărturăresele de pe vremuri, după care au venit cărturarii, făcând «farmece» şi făcând şi de dragoste, au învăţat fetele cu pistrui să-şi încingă grumazul cu un fir de mătase răsucit. Firul a fost atât de bun încât toate cucoanele din mahala şi centru ieşeau în martie cu firul la gât. …Vântul uşurel de martie, care împestriţa pleoapele, nasul şi bărbia, se numea mărţișor şi, ca să fie luat răul în pripă, şnurul de mătase era pus la zinţii de marţ. Dacă mai spunem că firul era şi rosu, înţelegem că el ferea şi de vânt, dar şi de deochi.”

Cu toate că noi românii ne asumăm deseori paternitatea mărțișorului, tradiția este sărbătorită mai de toate popoarele din Balcani. În Bulgaria, de exemplu, mărţişoarele sunt oferite şi bărbaţilor, de obicei sub forma unui şnur alb cu roşu, simplu. Nici animalele nu sunt mai prejos. În satele mici din munţi, oamenii le pun mărţişoare pisicilor, mieilor, cailor, caprelor, iar casele au şi ele propriul mărţişor. În anumite regiuni din Bulgaria, mărţişoarele sunt purtate în funcţie de statutul social: fetele nemăritate în partea stângă a rochiei, fetele bătrâne, la degetul mic al mâinii stângi, iar bărbaţii căsătoriţi, la şoseta dreaptă. Şi acum bulgarii cred că vor fi sănătoşi tot anul dacă poartă marteniţa, zicala de bază fiind: ,,Dacă nu porţi mărţişor, Baba Marta va aduce spiritele rele în casa ta”.

La ruși, mesele îm­bel­şu­ga­te sunt obiceiuri care trebuie să în­so­­ţească această tradiţie . Clătitele sunt preparatele cele mai importante. Acestea sunt rotunde, galbene şi calde, la fel ca şi soarele. Sunt servite cu unt, ciuperci sau peşte (cel mai adesea, nisetru). Sărbătoarea se încheie cu arderea unei sperietori, care simbo­li­zea­ză arderea iernii de anotimpurile calde. Ultima zi a Mă­sel­ni­ţei este numită şi „Ziua iertării„. Atunci, toţi trebuie să ceară iertare celorlalţi pentru greşelile comise şi să fie mai în­gă­du­itori cu cei care greşesc faţă de ei.

Comentați via Facebook

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here