Oameni mici și oameni mari, față-n față cu prostia

819
eseu despre prostie pusa roth leviathan.ro
În imagine: caricaturi de Leonardo da Vinci

eseu rubrica leviathan.ro logoCând ești mic și prost, vrei să fii mare și deștept și să încerci să-i aiurești pe ceilalți, fiindcă din naștere ești mai mare și mai deștept. Acum, eu spun că fiecare om al planetei are doza lui de prostie, dar și cea de inteligență, și suntem șapte miliarde de suflete pe această planetă. Mă uit adesea pe Facebook și nu există minut în care un om să nu îl considere prost pe un altul, fie că îl cunoaște sau nu. Dacă face parte dintr-un grup de prieteni reali sau virtuali, când unuia i se pare că cineva a greșit sau chiar a greșit (toți greșim!), imediat este catalogat drept prost.

M-am gândit și m-am răsucit și iar m-am gândit dacă ar fi bine să atașez definiția dată de Dicționarul explicativ al limbii române, care are și exemple, necesare întru luminarea minților noastre, privitoare la acest cuvânt care ne definește pe toți. Fiindcă nu există oameni perfecți în toate, tot s-o găsi cineva să spună că ”ăla e un prost în materie de…” Așa că e mai bine să cuprind în acest așa-zis eseu (se va găsi cineva să spună că e prost, dar eu sper că altcineva îl va găsi util) aceste explicații oficiale ca să avem punct de sprijin, eu în a scrie, dvs. în a aproba sau a dezaproba. Ei, bine, pornim!

PROST, PROÁSTĂ, proști, proaste, adj., 1. (În opoziție cu deștept, inteligent) Lipsit de inteligență, fără minte, fără judecată; nepriceput. Ia, acum văd și eu că nu ești prost. CREANGĂ, P. 150. Nu-l cunosc… dar mi-a spus văru Leonil că-i prost de tot. ALECSANDRI, T. I 30. Apoi, știți dumneavoastră/ Că oaia este proastă/ Și că nădăjduiește/ Aceea ce dorește. ALEXANDRESCU, P. 127. ◊ Expr. A da în gropi de prost ce e = a fi nespus de prost, foarte prost. Oamenii p-atunci dădeau în gropi de proști ce erau. ISPIRESCU, U. 103. D-apoi, cum văd eu, tu numai nu dai în gropi de prost ce ești. CREANGĂ, P. 52. ◊ (Substantivat) La urma urmelor, unde nu-i dă și Trăsnea, cel urâcios, un pupoi fără veste. Căci la de-aceste mai tot prostul se pricepe. CREANGĂ, A. 98. M-am înșelat ca un prost, o înțăleg acum, deși cam târziu. ALECSANDRI, T. 1264. ◊ (Expr.) Un prost și jumătate = foarte prost. Așa-ți trebuie, dacă ești un prost și jumătate. ȘEZ. III 186. ♦ (Substantivat) Caraghios. Tu ai tras căruța la negustor și m-ai lăsat ca pe un prost în mijlocul drumului. PREDA, Î. 106. 2. (Învechit și arhaizant, în opoziție cu învățat) Lipsit de învățătură, neînvățat, ignorant. Era acolo o mulțime de oameni, și mai învățați și mai proști, care de care mai vorbăreți. SADOVEANU, E. 112. M-aș amesteca și eu, ca omul prost, de! începu Vasile Baciu. REBREANU, I. 71. Boierii ce zic că poporul e prost nu sunt și ei mai puțin proști și lipsiți de orice învățătură. BĂLCESCU, O. I 352. ◊ (Substantivat) Măi, proștilor, voi nu înțălegeți toate avantajele unei asemine reforme. ALECSANDRI, T. I 261. ♦ (În opoziție cu r a f i n a t) Lipsit de rafinament, naiv, simplu, neevoluat. După cum și norodul cel prost zice: vinul e bun și la bucurie și la scârbă. SADOVEANU, Z. C. 5. Cum ai putut crede că o proastă fețișoară mă va face să fiu necredincios acei ce singură împărățește în inima mea ? NEGRUZZI, S. I 22. 3. Din popor, de jos, de rând. Am încercat [condurul]… la femei de neam și la cele proaste, până și la roabe, și la nimeni nu s-a potrivit. ISPIRESCU, L. 307. Așa o fi, fetiță. Dar el e prea sărac, Și e de proastă viță, Măcar că ți-e pe plac. BOLLIAC, O. 86. ◊ (În trecut) Soldat prost= ostaș fără grad; soldat. Neam prost v. neam2. ◊ (Substantivat) Nu-i asculta pre niște proști, pre niște mojici. NEGRUZZI, S. I 155. 4. Obișnuit, comun. Un ticălos, Ce semăna om de treabă, fără milă m-a-nșelat. Mi-a vândut o sticlă proastă drept un diamant curat. ALEXANDRESCU, M. 386. ♦ (În opoziție cu valoros) De calitate inferioară, lipsit de valoare, sărăcăcios, ordinar, de rând. Avea străițele cele mai proaste. SBIERA, P. 130. [Paloșe] proaste mi-ai dat. TEODORESCU, P. P. 571. ♦ (Învechit și arhaizant, despre limbă, în opoziție cu literar, cult) Necizelat, comun, simplu. [Povestirile] au ajuns… la apuseni, fie  în latinește, fie în limbile proaste. SADOVEANU, D. P. 5. 5. (în opoziție cu b u n4) Care nu e așa cum trebuie, nu este în măsură să satisfacă; necorespunzător, nesatisfăcător. Mâncau puțin, de teamă să nu facă proastă impresie unchiului. CAMIL PETRESCU, U. N. 30. Tratarea cât se poate de neartistică, de proastă a subiectului. GHEREA, ST. CR. II 68. ◊ (Adverbial) Cum merge?Prost, domnișoară Otilia. CĂLINESCU, E. O. I 19. Se simte ostenit. A dormit prost. C. PETRESCU, A. 466. Nici atunci când era Serdici n-o duceam așa de prost. SAHIA, N. 114. ♦ (Despre vreme) Nefavorabil, rău. Vântul cu aspre aripe reci Bate din coastă A vreme proastă. DEȘLIU, M. 28. ♦ Nepriceput, nepregătit, neîndemânatic (într-o îndeletnicire, meserie, profesiune). Cizmar prost. Doctor prost.Nu este… lighioaie pre pământ mai crudă decât un vânător prost. ALECSANDRI, O. P. 58. 6. Dăunător; defavorabil, neprielnic, rău. Să știi că situația dumitale e destul de proastă… cată să te reabilitezi. SADOVEANU, P. M. 120. S-a fost înduioșat de starea cea proastă și ticăloasă în care ajunsesem și a stăruit de ne-a făcut oameni la loc. ISPIRESCU, L. 283. ◊ Glumă proastă (sau de prost gust) = glumă lipsită de haz, care, în loc să înveselească, supără, jignește. Glumele erau câteodată și proaste, mai cu seamă când se punea cuiva, care se sculase de la locul lui, un ac în bancă. PAS, Z. I 295. A-nceput… să râză ca de o glumă proastă. CARAGIALE, O. III 90. Vorbă proastă = vorbă îndrăzneață sau injurioasă, p. ext. ceartă. Nici o vorbă proastă n-a fost între noi. La TDRG. Porunci să-l bată peste față Pentru vorba-proastă și îndrăzneață. BUDAI-DELEANU, Ț. 172. 7. (Mold. în construcții negative, în legătură cu anumite stări sufletești) Mic, neînsemnat. La drum, era o pedeapsă de mers cu dânsul. Vai de capul viziteului care-i mâna caii. Chinurile lui nu erau proaste: «Lasă mai încet! Mână mai tare! Fă mai la dreapta!». GANE, N. III 165. Poate să-ți iasă înainte vrun iepure, ceva… și popâc! m-oi trezi cu tine acasă, ca și cu frate-tău, ș-apoi atunci rușinea ta n-a fi proastă. CREANGĂ, P. 187. Căutară ei ba încoace, ba încolo, vodă nicăiri. Neliniștea lor nu fu proastă. ȘEZ. VIII 68. ◊ (Ironic) Și când m-a văzut mama și tata tuns chilug și plin de râie, bucuria lor n-a fost proastă. CREANGĂ, O. A. 286. 8. (Învechit, în expr.) Ban (sau leu) prost = ban roșu, v. b a n1. Așa, Anico, așa; nu mai sta la gânduri, intră la curte; are să-ți fie bine; îi avea ca hac 500 de lei proști pe an. CONTEMPORANUL, IV 391.”

Ei, așa cum ați remarcat, există un sens propriu, referindu-se strict la omul fără minte, fără judecată, dar și la mai multe sensuri figurate care măresc aria de explicații, de forme de exprimare, dar și de definiții. Mi-am adus aminte de o scenă dintre doi îndrăgostiți, el orb de gelozie sau, mai bine zis, prost de gelozie, când ea, după mii de explicații, jurăminte și gesturi tandre, îl convinge de nevinovăția ei. Lui îi trece furia, iar ea, cu toată tandrețea din lume, îi zice: ”prostuțule, doar pe tine te iubesc”! Prostuțul e de fapt gelosul închipuit, care nu este neapărat prost. Aici cuvântul prost e o formă de alint și sunt milioane de bărbați care se bucură să audă această vorbă, în definitiv, foarte dură, dar atât de frumoasă, spusă de femeia iubită! M-am referit la bărbați, fiindcă la ”butoane” e o femeie, dar există situații similare și în cazul femeilor geloase. Dar alintul femeii e mai altfel decât cel al bărbaților, zic și eu! Eu cred că ar trebui să ne gândim de două ori, înainte de a cataloga oamenii, fiindcă nu știm dacă alții, care nu ne agreează, nu vor proceda la fel. Nimeni nu este deținătorul adevărului absolut și, din fericire, suntem atât de diferiți. Atunci când punem etichete pe anumiți oameni, trebuie să măsurăm greșeala cu greutatea epitetului pe care îl folosim. Există doar două momente în care oamenii sunt egali: nașterea și moartea.

Pușa Roth

20 aprilie 2017

Comentați via Facebook

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here