”Odă sarmalei” de Pușa Roth

863
pusa roth delicias regibus leviathan.ro oda sarmalei pastorel teodoreanu

delicias regibus logo rubrica leviathanMi-aduc aminte, doamnelor şi domnilor, de o discuţie cu un mare arhitect român care, evident, a plecat din România, asta nu e treaba noastră, şi care îmi mărturisea într-un interviu că îi e dor de ţară dar şi de mirosul de varză acră ce pătrunde afară prin ferestrele bucătăriilor. Deseori mi-am amintit de cuvintele distinsului meu interlocutor, mai ales în luna decembrie când din majoritatea bucătăriilor răzbate mirosul de varză şi mai ales de sarmale, preparate după gustul fiecărei gospodine, dar care nu pot lipsi de pe masă în aceste zile de sărbătoare creştină. Să nu uităm că sărmăluţele sunt nelipsite de la nunţi, botezuri, petreceri sau chiar de la parastase.

păstorel teodoreanu
Păstorel Teodoreanu

M-am gândit că n-ar fi rău să ne ”fudulim olecuţă” cu minunatele rulouri de carne învelite-n foi de varză şi să vă reamintesc o celebră poezie dedicată sarmalelor de nimeni altul decât Păstorel Teodoreanu. Alexandru O. Teodoreanu (1894–1964), cunoscut și sub pseudonimul Păstorel, avocat și scriitor român, gurmand și iubitor de vinuri, membru de seamă al boemei ieșene și bucureștene, a rămas în literatura română mai ales prin epigramele sale. Romanul său cel mai cunoscut este Hronicul măscăriciului Vălătuc”, pe care criticul literar George Călinescu îl compară cu Gargantua şi Pantagruel” de Rabelais. În anii ’30 i-au apărut două volume de epigrame: Strofe cu pelin de mai pentru/contra Iorga Neculai” și Vin și apă”, trei cărți de proză: Mici satisfacții”, ”Un porc de câne” și Bercu Leibovici” și două volume de publicistică diversă, cu titlul Tămâie și otravă”. Poeziile apar în volumul Caiet” din 1938. A scris în colaborare cu Adrian Maniu basmul dramatizat Rodia de aur”, pus în scenă la Naționalul bucureștean în stagiunea 1929–1930. În 1957, 1966 și 1989 au apărut antologii din proza sa, iar în 1972 un volum, tot antologic, de Versuri”.

Sarmale în dovleac
Sarmale în dovleac

În anul 1973 apare postum volumul Gastronomice”, reeditat în 2000. După această scurtă prezentare nu ne rămâne decât să savurăm în tihnă Odă sarmalei”.

”Cum s-ar defini sarmaua?
Vis înaripat al verzei ce-l avu cât a durat
somnul lung metamorfozic în butoiul de murat…
Potpuriu de porc şi vacă, simfonia tocăturii,
imn de laudă mâncării, înalţat în cerul gurii.

O cochetă care-şi scaldă trupu-n sos şi în smântână
și se-nfăşoară în varză ca în valuri de cadână.
O abilă diplomată ce-a-ncheiat o strânsă ligă
c-o bărdacă de vin roşu şi-un ceaun de mămăligă.
Oponentă din principiu şi un straşnic adversar
pentru tot ce e dietă sau regim alimentar.

Un buchet de mirodenii, o frivolă parfumată
ce te-mbie cu mirosuri de slănină afumată.
Locatară principală ţine-n spaţiu tolerate,
perle de piper picante, boabe de orez umflate.
O prozaică’nnăscută, cum s-o prinzi în prozodie
că de când e lumea, porcul n-a citit o poezie.

Un aducător de sete, de bei vinul cu ocaua.
Iată-n câteva cuvinte, cum s-ar defini… sarmaua!!!”

Parcă mai poţi adăuga ceva!? Cu bine şi cu bucurie şi la anul ce-o să vie! La mulți ani fericiți!

Vezi arhiva rubricii Delicias regibus de Pușa Roth

Comentați via Facebook

Pentru că noi credem în calitatea cititorilor noști, vă rugăm să comentați această însemnare...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.