Prințul din adâncul pământului

690
printul din adancul pamantului costin tuchila teatru radiofonic

Prinţesa: Doamne, ce minunăţie! Am coborât în adâncul pământului… Pare o sală uriaşă, dar nu seamănă cu nici una dintre sălile pe care le-am văzut până acum. O sală atât de mare! Şi sfeşnicele par de aur, dar când am încercat să le-ating, au început să se îndepărteze, alunecând încet… Şemineul parcă e un mic palat plin de oglinzi.

Prinţul (din plan îndepărtat, voce procesată): Bună seara!

Prinţesa (speriată): O voce! Dar nu e nimeni aici! (Scârţâit de uşă, paşi.)

Prinţul (apropiindu-se): Nu-ți fie teamă. Eu sunt prinţul Hatt din adâncul pământului şi nu-ţi vreau decât binele.

Prinţesa: Unde eşti? Nu te văd.

Prinţul: Eu domnesc peste o împărăţie mare şi puternică. Am trei surori, care sunt împărătese şi au palate frumoase. Bogăţia pe care-o vezi nu mă poate face însă fericit. O vrăjitoare rea a vrut să mă ia de bărbat. Sunt încă  sub puterea vrăjii şi nu mă pot arăta nimănui. Un singur lucru m-ar putea scăpa de vrajă. Dacă devii soția mea şi-mi vei fi credincioasă, fără să vezi cum arăt, voi reuşi să alung puterea farmecelor. Dar dacă refuzi sau îţi calci cuvântul, voi rămâne sub puterea acestei vrăji pentru totdeauna. Nu vreau să te oblig în nici un fel, te poți întoarce oricând la palatul tatălui tău. Nu trebuie să-mi dai imediat răspunsul. (Efect care sugerează că Prințul se îndepărtează.)

Prinţesa (singură): Doamne, ce voce frumoasă! Simt că m-am îndrăgostit. Dar cum e oare cu putinţă? N-am văzut nimic decât această sală de palat. Visez? Nu, nu, a fost aievea. (Se aude refrenul frunzelor cântătoare.) Nu mă-nşel, cum nu m-am înşelat când tata mi-a adus cele trei frunze cântătoare pe care mi le-am dorit atât de mult… Dacă nu mă grăbeam atunci să-i ies în cale… Dar nu, nu! Să alung gândul cel rău! Glasul blând al prinţului parcă s-a desprins din muzica frunzelor cântătoare…  Aici, în adâncul pământului, să fie atât de frumos dar atât de chinuitor?! Cum să devin soţia unui om pe care nu pot să-l văd? (După o pauză.) Degeaba mă  tot gândesc… M-am hotărât din prima clipă. Prinţule Hatt! Unde eşti? Mă auzi?

Prinţul (apropiindu-se): Sunt lângă tine.

Prinţesa: Primesc cu dragă inimă să rămân aici. Vreau să fiu a ta şi-ți voi rămâne credincioasă.

Prinţul: Prinţesa mea, numai dacă-mi vei fi mereu credincioasă, fără să vezi cum arăt, voi reuşi să alung puterea farmecelor.

Prinţesa: După glas mi-am dat seama cât eşti de bun. Nu ştiu cum arăți dar îţi voi respecta rugămintea. Dacă ținem unul la altul, va fi de-ajuns.

Prinţul: Va fi de-ajuns, prinţesa mea. (Acelaşi efect de mai sus: prinţul dispare.)

Prinţesa (speriată): Prinţule Hatt! Prinţule Hatt! A plecat iarăşi… Lumânările din sfeşnice încep să se stingă … Pe pământ, pesemne, se face zi. Aşa îmi va fi oare dat să trăiesc? 

Trecere muzicală. Plâns de copil mic.

Prinţesa: Dormi, puiul mamei, dormi… Mama îţi va legăna visele de copil. Dormi, puiul mamei, dormi… Când vei adormi, prinţul Hatt, tatăl tău, îţi va apărea în vis… (Schimbă tonul.) Nu-nâeleg de ce întârzie. De atâția ani de când suntem împreună, n-a întârziat niciodată atât de mult. Pleacă  întotdeauna în zori şi se întoarce seara. Dar acum, uitându-mă cât au ars lumânările din sfeşnice, se-apropie miezul nopţii… Oare ce s-a-ntâmplat? Să se fi împlinit sorocul şi prinţul Hatt să fi ieşit de sub puterea vrăjii? Voi putea să-i văd chipul?

Prinţul: Nu. Încă nu. Doar mi-ai făgăduit.

Prinţesa: De ce ai întârziat? De când suntem împreună, n-ai venit niciodată atât de târziu, dragul meu.

Prinţul: Astăzi am fost la palatul tatălui  tău. Am veşti bune pentru tine. Împăratul se căsătoreşte.

Prinţesa: Şi când va avea loc nunta?

Prinţul: Mâine. Dacă vrei să te duci la petrecere, poâi să-l iei şi pe fiul nostru cu tine. Dar promite-mi că n-ai să mă părăseşti şi că te vei întoarce acasă.

Prinţesa: Eşti atât de bun la suflet, dar nu ai pic de minte. Cum să te părăsesc? Suntem de câţiva ani împreună, băieţelul nostru a crescut. E atât de bine aici! Mă voi întoarce, fii sigur că mă voi întoarce!

Prinţul: Atunci pregăteşte-te drum. Îmbracă-te cu rochia cea mai frumoasă şi pune-ți podoabele cele mai de preţ. Iar pe băiat îmbracă-l în costumul ţesut cu fir de argint. Mâine, după ce voi pleca, pe pajiştea înverzită, unde e tufa de alun din care tatăl tău a rupt cele trei frunze cântătoare, o caleaşcă de aur trasă de şase cai are să v-aştepte. Dacă împărăteasa, mireasa tatălui tău, va fi curioasă să ştie cine sunt, cum arăt, cât de mare este împărăția mea, încearcă să-i ocoleşti întrebările.

Prinţesa: Voi face tot ce îmi ceri.”

”Prinţul din adâncul pământului”scenariu radiofonic de Costin Tuchilă după un basm popular suedez (fragment)

”Prințul din adâncul pământului” este povestea prințului Hatt (în suedeză: Prins Hatt under jorden”), relativ curentă la popoarele scandinave, basm care are toate atributele poveștii clasice din mitologia nordică. Vă veți convinge ascultând sâmbătă, 24 iunie 2017, la ora 9.00, în spațiul destinat Teatrului Național Radiofonic pentru Copii la Radio România Cultural, o frumoasă montare radiofonică a acestui basm plin de poezie, dar și cu atâtea resurse de teatralitate – montare datorată regizorului Leonard Popovici.

În rolul Prințesei, Delia Nartea. Prințul Hatt: Mircea Constantinescu, alături de Lucia Mureşan, Adriana Trandafir, Doru Ana, Oana Ştefănescu, Julieta Strâmbeanu, Daniela Ioniţă, Simina Siminie, Gheorghe Pufulete. Muzica originală: Cristian Matei. Regia de studio: Janina Dicu. Regia muzicală şi tehnică: Mihnea Chelaru. Redactor şi producător: Sanda Socoliuc. Înregistrare difuzată în premieră în 24 februarie 2007.

Grafică, ilustrații și editare multimedia: Costin Tuchilă.

Arhiva Theatrum

Comentați via Facebook

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here