”Reforme legislative” de Mirela Nicolae

550
Mirela Nicolae scoala nationala leviathan.ro

100 ani de scoala nationala logo rubrica mirela nicolae leviathan.roÎn episoadele trecute am scris despre amplele reforme iniţiate şi puse în practică de miniştrii educaţiei. De la Constantin Angelescu, poreclit ”ministrul-cărămidă” datorită celor peste 10.000 de localuri de şcoli pe care le-a construit în mandatele sale, Nicolae Iorga, un administrator avangardist al învăâământului universitar până la Dimitrie Gusti, profesorul care-a inaugurat liceele agricole (1932), apoi pe cele industriale (1936) sau Petre Andrei, ministrul care-a căutat soluţii pentru scăderea abandonului şcolar şi pentru susţinerea elitelor şcolare, toţi, dar absolut toţi conducătorii şcolii naţionale dintre cele două războaie mondiale au contribuit la dezvoltarea sistemului de învăţământ de la noi.

După anul 1928, radioul public avea să ajute, în mod esenţial, reformele propuse de aceste spirite luminate. Emisiunile pentru elevi, difuzate zilnic, aduceau în prim-plan subiecte de mare interes ca examenele de absolvire sau vacanţele şcolare. Mă opresc în episodul de azi la câteva consideraţii referitoare la examene.

constantin-angelescu-1935
Constantin Angelescu, fotografie din 1935

Astfel, la data de 31 mai 1934, profesorul Ștefan Pop rostea, la microfon, următoarele:

”Iată că astăzi, la liceele şi gimnaziile de băieţi şi fete, este ultima zi de şcoală, iar de la 5 iunie încep examenele şcolare primare şi cele speciale o mai duc câteva zile. Oricum, de aici încolo se alege neghina de grâu. Acum, cei care dau examene, desigur cã nu le vor privi cu un sentiment de teamă; ele nu vin  ca o urgie asupra copiilor. Dimpotrivă. Pentru elevul bun, examenul e o sărbătoare, pentru cel care a şchiopătat în cursul anului, este un fericit prilej de a se valida. Nu s-a văzut vreun elev silitor, bun, care să cadă la examene, dar s-au văzut foarte mulţi mediocri care în urma examenului să iasă radioşi că şi-au îndreptat situaţia.”

Câteva luni mai devreme, în data de 18 noiembrie 1933, profesorul George Al. Lefteriu vorbise şi el despre examenul de bacalaureat:

”Am arătat altădată şi trebuie să menţionez şi acum că interesul maxim suscitat de aceste examene este dorinţa intensă a candidaţilor şi a familiilor lor de a scãpa cât mai repede de acel «afurisit» de liceu, care durează atât de mult, e atât de greu şi nu oferă niciun avantaj. Pe când studenţia, cu toate marile greutăţi de azi, e considerată atât de candidaţi cât şi de protectorii lor, ca un fel de liman, o scăpare de munca migăloasă a şcolii secundare şi o posibilitate – astãzi foarte redusă – de a avea bursă, cămin, cantină, slujbă, şi în orice caz o libertate după care suspin orice tânãr în primăvara vieţii. […] Bacalaureatul, aşa cum este astăzi, adicã examen de intrare în Universitate, dar făcut la liceu, cu profesori de liceu şi numai cu preşedinţi universitari, este, în acelaşi timp, un examen de lichidare a învăţmântului secundar. El e menit să controleze încă o dată, dacă cei trecuţi prin atâtea ciururi, n-au scăpat cumva prin uşa de din dos şi în acelaşi timp să selecteze din cei cam zece mii de absolvenţi de liceu pe an, pe cei 5-6 mii, care pot merge la Universitate.”

Da, examenele din România au devenit din 1918 până în 1939, examene extrem de severe. Nu conta că absolveai gimnaziul, liceul, şcoala profesională sau universitatea. Conform datelor oferite de prof. Ion Gh. Stanciu, în învăţământul superior intrau 1,5% din numărul de elevi care absolveau şcoala primară. Comparaţi şi constataţi cu ceea ce se întâmplă azi.

De pildă, bunicul meu dinspre mamă, ţăran din nordul Bucovinei, convertit în muncitor, întâi la Iaşi, apoi la Bucureşti, absolvise doar patru clase primare şi o şcoală de ucenici. Războiul şi condiţiile sociale i-au impus abandonul şcolar dar… bunicul meu vorbea şi scria corect româneşte, citea enorm, socotea rapid, ştia pe de rost nenumărate poezii scrise de George Coşbuc, Lucian Blaga şi Mihai Eminescu.

Reformele legislative din educaţia interbelică, puse în practică de administratorii şcolii, au creat clase sociale bine definite, pregătite pentru meserie şi viaţă.

80 de ani mai târziu, ţara s-a umplut de impostori cu diplome: de licenţă, de absolvire, de masterat, de doctorat. Cauţi un zugrav şi dai peste un negustor, speri să găseşti un instalator şi afli un cârpaci de ţevi, te uiţi la ştirile tv şi, în loc de jurnalişti, descoperi coane Chiriţe…

Reformele legislative de după Primul Război Mondial au produs rezultate pozitive pentru că oamenii au le-au dus până la capăt în condiţii de onestitate şi profesionalism.

Reformele legislative de după 1989 sunt neterminate şi azi.

Surse: Arhivele scrise ale Radioului public – manuscrise, revista ”Radio România”

Prof.dr. Ion Gh. Stanciu, ”Școala şi doctrinele pedagogice în secolul XX”, București, Editura didactică și Pedagogică, 1995.

Vezi: Arhiva rubricii 100 de ani de școală națională de Mirela Nicolae

Comentați via Facebook

Pentru că noi credem în calitatea cititorilor noști, vă rugăm să comentați această însemnare...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.