”Sănătatea are copilăria ei” de Lică Barbu

530
Lică barbu Lumea lui Licuță povestire

proza-scurta-leviathan.ro-logoBună ziua, Oameni Mari!

Fiecare zi la grădiniţă este o nouă sărbătoare pentru mine. Mereu învăţ ceva nou şi mă apropii mai mult de cunoaşterea Lumii. Azi am învăţat despre animalele de pe lângă casa omului. Ştiam eu ceva-ceva despre Barbony, Vasile, Ghiţă, Pufuleţ, Cerber şi Paul, dar nu aşa cum i-a prezentat Doamna. Acum îi cunosc mai bine şi am să le spun şi lor. Să ştie şi ei de ce au blană, coadă şi mustăţi. Lui Ghiţă nu-i spun de ce are pene pentru că ieri m-a alergat prin curte şi m-a ciupit de… Cred că ştiţi cam de ce, dar nu spun, că nu-i frumos.

După ce s-a terminat lecţia cu animale, Doamna ne-a invitat să cântăm. Ne-a învăţat cântecul ”Ceata lui Piţigoi”. Foarte drăguţ! Ne şi vedeam în ceată. Era să scriu, ceaţă.

Apoi am început să cântăm fiecare ce ştim.

Lică Barbu
Lică Barbu

Titirez a cântat ”Du-mă acasă, măi tramvai”. Are o voce Titirez ăsta, de ne-am prăpădit de râs. Ziceai că-i Barbony la păscut când behăie cu iarba-n gură. Titirez nu s-a supărat. Râdea şi el.

Plângăcioasa a început să cânte ”Are mama o fetiţă” şi după prima strofă s-a blocat. A început să plângă. Am aplaudat-o cu toţii şi a început mai tare să plângă… Ufff!

Verzica a fost vedetă. A cântat o melodie de-a lui Luigi Ionescu, ”Lalele”. Aşa de frumos a cântat că am început şi noi să plângem odată cu Plângăcioasa.

Ne-a înveselit Zburlita care a şi cântat, a şi dansat melodia Margaretei Pâslaru, ”Două rândunici”. Are Zburlita mea un talent de ne-a cucerit pe toţi. Pe mine, nu. Eram deja cucerit.

Eu am fost mai cu tupeu când am cântat ”Ia te uită ce mai fete!” a lui Constantin Drăghici şi le arătam cu degetul pe toate fetiţele din grădiniţă. Toate erau roşii în obrăjori. Fetiţe emotive, ce vreţi. A fost minunat, ce mai!

S-a oprit apa la chiuvetă şi nu mai aveam apă de băut. Doamna a mers la magazin şi a cumpărat două sticle de Biborţeni. Aveam mai toţi păhărele pliante din plastic, dar cine le-a folosit?

Am băut direct din sticle. Am mai făcut aşa când au adus Botic şi Buzunărel câte un suc. Şi nu ne-am îmbolnăvit. Nu am păţit nimic dacă am băut unul de la altul. Da’ nimic!

Nici atunci când mâncăm fructe de pe jos fără să le spălăm, nici atunci când ne zgâriem şi dăm cu praf să se oprească sângele, nici atunci când iarna suntem leoarcă de joacă şi hăinuţele îngheţate pe noi, nici atunci când mâncăm tot felul de ciuperci şi ierburi de pe câmp, nici atunci când zburdăm toată ziua în picioare goale pe stradă, nici atunci când ne sărutăm fără teamă că am lua vreo boală dacă unul din noi e bolnăvior.lumea lui licuta lica barbu

Nici nu are timp vreo boală să se ţină după noi, aşa de vioi şi ţopăitori suntem. Trebuie să stai locului dacă vrei o boală în tine.

Şi uite, suntem sănătoşi şi plini de viaţă, ca atunci în copilărie.

Nici nu vă vine să credeţi de unde atâta sănătate! Ea vine din dorul de prietenie, din privirile noastre inocente spre zările dorinţelor, din zâmbetul jocurilor şi farmecului copilăresc, din acel strigăt lăuntric ”Nu-mi pasă, trăiesc!”, din copilul din noi, până la urmă, Oameni Mari!

La-le-le… la-le-le… frumoasele mele, la-le-le!!…

Sănătate, Oameni Dragi!

Povestire din volumul ”Lumea lui Licuţă”

Vezi arhiva rubricii Proză scurtă

”Lalele”, muzică de Temistocle Popa, versuri: Aurel Storin. Interpretează Luigi Ionescu

Pentru că noi credem în calitatea cititorilor noști, vă rugăm să comentați această însemnare...

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.