Scene antologice de teatru clasic în interpretarea lui Horațiu Mălăele

1119
Horațiu Mălăele
Horațiu Mălăele

totus mundus agit histrionem rubrica leviathan ro logoAstăzi, când îl sărbătorim pe Horațiu Mălăele la împlinirea vârstei de 65 de ani (actorul s-a născut, cel puțin după cum reiese din acte, la 1 august 1952, la Târgu Jiu), vă invităm să ascultați două fragmente memorabile din recitalul realizat la începutul anului 2005, la Teatrul Național Radiofonic, în regia lui Cristian Munteanu: Slugi istețe și bufoni”. Cinci personaje interpretarea actorului Horațiu Mălăele, care cuprinde fragmente din ”Gărgărița” de Plaut, ”Slugă la doi stăpâni” de Carlo Goldoni, ”Vicleniile lui Scapin” de Molière, ”Regele Lear” de William Shakespeare, ”Școala bufonilor” de Michel de Ghelderode.horatiu malaele costin tuchila pusa roth cinci roluri dramaturgie universala

Horațiu Mălăele interpretează rolurile: Curculio, Truffaldino, Scapin, Bufonul și Galgut. În celelalte roluri: Cristian Iacob, Marius Rizea, Petre Lupu, Sorin Gheorghiu, Emilia Popescu, Valentin Teodosiu, Dumitru Chesa, Constantin Dinulescu, Mircea Constantinescu. Muzică originală de George Marcu. Interpretează: Lucian Maxim (percuție) și Mihai Bisericanu (voce și chitară). Regia de montaj: Monica Wilhelm. Regia de studio: Janina Dicu. Regia tehnică: Mihnea Chelaru. Realizatori: Costin Tuchilă și Pușa Roth. Data difuzării în premieră: 30 ianuarie 2005.

În scenele din ”Vicleniile lui Scapin” (sunt incluse memorabila scenă a numărării banilor, dar și bastonada din actul al III-lea), Horațiu Mălăele îi are ca parteneri pe Valentin Teodosiu (Argante) și Mircea Constantinescu (Géronte). 

scapin”Înclinaţia pentru farsă nu l-a părăsit niciodată pe Molière. Vicleniile lui Scapin (Les Fourberies de Scapin, jucată în premieră în 24 mai 1671 se joacă la Palais-Royal) este o bastonadă clasică. «Forma cea mai cunoscută a mişcării comice grupale este bătaia.» (Marian Popa, Comicologia, Bucureşti, Editura Univers, 1975). Modelele dramaturgului francez sunt Epidicus al lui Plaut, Phormio de Terenţiu şi Pedantul păcălit de Cyrano de Bergerac, din care preia două scene. La această pantalonadă obişnuită se râde pur şi simplu de trei veacuri încoace. Valetul şiret şi abil, un fel de Truffaldino, inventează istorii mincinoase, dar foarte credibile, pentru a-şi pune în aplicare planurile, întocmai ca în Gărgăriţa lui Plaut. În scena a şaptea din actul al doilea, lui Géronte i se cer bani de răscumpărare pentru fiul său, pretinzându-se că e ţinut cu forţa pe o galeră turcească. Nedumerit şi furios din cauza cursului evenimentelor relatate de Scapin, el repetă mecanic: «Que diable allait-il faire dans cette galère?» («Ce naiba căuta pe galera/corabia aia?», replică păstrată și în fragmentul din recitalul lui Horațiu Mălăele). Cuvântul galère este folosit în franceza de astăzi pentru a numi o «aventură împovărătoare, dureroasă», adesea alături de acest citat din Les Fourberies de Scapin. Un pasaj de mare virtuozitate actoricească citim în actul al III-lea, când Scapin, pentru a se răzbuna pe Géronte, îl păcăleşte punându-l să intre într-un sac ca să scape de urmăritori. De fapt nu vine nimeni şi Scapin imită mai multe voci pentru a-l ciomăgi binişor pe Géronte, în gustul unui burlesc absurd.” – Costin Tuchilă, Pușa Roth, ”Clasicii dramaturgiei universale”, vol. I, București, Editura Academiei Române, 2010.

Horațiu Mălăele în ”Gărgărița” (”Curculio”) de Plaut

Vezi și: O cvintă comică în cheia Mălăele, cronică de teatru radiofonic de Cristina Chirvasie, Revista Teatrală Radio, 24 aprilie 2014

Arhiva rubricii Totus mundus agit histrionem

Comentați via Facebook

Pentru că noi credem în calitatea cititorilor noști, vă rugăm să comentați această însemnare...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.