”Spărgătoarea de (n)uși” de Florentina Loredana Dalian

493
Florentina Loredana Dalian leviathan.ro

ganduri dulci amarui florentina dalian rubrica leviathan.ro”Doamnă, mă ajutați și pe mine să intru în mașină? Merge orice cheie.” Who, meee?!

Mă uit în stânga, mă holbez în dreapta, mă zgâiesc în spate. Nimeni, în afară de mine. Doar coborâsem din automobil și omul mă ”înhățase” cu rugămintea, pe care o reia: ”Ajutați-mă, doamnă, merge absolut orice cheie, pe cuvântul meu!” E drept că n-avusesem timp să mă uit prea bine în oglindă în ziua respectivă, dar parcă nu-mi aminteam să-mi fi tras fața de spărgător de mașini. Ăla nu se dădea dus. Îl scanez: un tip negricios spre negru, de vârstă medie spre tânără, de statură medie spre bine legată, cu față de luptător de sumo. Nuuu, nu mă păcălești pe mine cu zâmbetul tău blajin!

Adică cum? Eu să iau orice cheie (că doar mă văzuse cu cheile în mână; deși prima dată m-am gândit că se referă la o cheie franceză), să sparg mașina, să las amprente, iar tu s-o tulești elegant de sub nasul meu, apoi să mă înhațe pe mine poliția. Mă negriciosule, chiar am față de proastă? Chiar îți par dusă cu vaca, mă stârpitură bronzată?

Dar uită-te la mine, că stăteam țeapănă și nu știam cum să reacționez. Dacă totuși omul avea nevoie și spunea adevărul? Mi-a înșirat că i s-a încuiat ușa pe dinăuntru și a lăsat cheia în contact și el nu mai poate intra acum, că n-are nicio cheie. Păi de ce n-ai, băiete? Dacă mă cauți pe mine în geantă, găsești și cheie franceză, și imbus și pilă de unghii și șurubelniță și bormașină… Ți-oi fi lăsat și buzunarele în interior!

Omul insistă să mă convingă: ”Doamnă, vă arăt și buletinul, dar tot după ce descuiem mașina, că l-am lăsat tot înăuntru.” Fi-ți-ar năravul de rahat! Uite-acum pun mâna pe telefon și sun la Poliție! Mai adaugă, descumpănit: ”Am rugat un domn mai devreme și mi-a zis că nu face el d-astea. Ce,-i nebun?!” Aha! Și m-ai găsit pe mine sănătoasă la cap, să mă bag singură în gura lupului!

Ei, dar când mi-a povestit de precautul cu pricina, mi s-a activat memoria de medie durată: m-am văzut într-o iarnă cu mașina poleită toată și zăpadă cât cuprinde la roți, chinuindu-mă să deschid portbagajul să scot din el lopățica pentru situații de urgență și nereușind neam. Rog un musculos care trecea pe stradă să mă ajute și ăla mi-o retează scurt: ”Mă lași, cucoană? Adică să trag de el, să ți-l stric și după aia să mă pui să-l plătesc?! Caută-ți alt fraier!” Cât de revoltată am fost că ăla mă suspectase de incorectitudine! N-a dat doi bani pe argumentele mele. Omul, din comoditate, avea un tipar și înghesuise în el pe toată lumea. Eu ce făceam acum cu negriciosul din fața mea? Același lucru, deci nu eram cu nimic mai presus decât musculosul meu care n-a mișcat un deget să-mi ajute la portbagaj. Hotărăsc berbecește să risc. Mai bine mi-o iau, decât să rămân cu gândul că aș fi putut ajuta pe cineva și n-am făcut-o. Deși cred că nu eram singura posesoare de chei (de orice cheie) de pe Strasse.

În timp ce meșteream la descuietoare, mă gândeam pe unde-o fi ascunsă camera aia cu care se face mișto de oameni. Ăla zicea: ”Nu cu aia, uitați, cu asta mică” (O cheie de lacăt pentru cutia poștală). Păi parcă ziceai ”orice cheie”, coane! Risc de două ori când mă îndeamnă: ”Dați-o la mine!” Îl vedeam deja tulind-o cu mașina mea (că doar mă văzuse din ce am coborât), iar asta la care meșteream era un jaf. A mea e doar jăfuleț. Ei, zic, nu-i nimic, și-așa n-am mai alergat de mult după bărbați. Poate nu mi-ar strica ceva condiție fizică. Ăla doar mișcă un pic cheița și ușa se și deschide. Plusează: ”Stați să vă arăt buletinul!” Zău? N-ai vrea să mă inviți și la cafea? ”Lăsați!” îi spun. ”Dacă nu-i a dumneavoastră, împărțim pedeapsa.”

Îmi mai spune că mă felicită că am fost mai curajoasă decât domnul care a zis că nu face d-astea. Îi arunc din mers: ”Mai facem și d-astea!” Apoi îmi amintesc să-mi iau o măsură ”post-operatorie”: Mă întorc să iau măcar numărul mașinii. Figura individului aș putea-o recunoaște, că ne-am holbat destul unul la altul până m-am hotărât eu să devin spărgătoare de mașini.

Așa că, dragă Poliție, dacă afli că s-a furat o mașină căcănie IL-04-LZT, să știi că eu am spart-o. Dar nu-i la mine. Iaca auto-denunțul! Iar voi, posesorilor de mașini, feriți-vă! Tocmai am aflat că posed o cheie fermecată.

Slobozia, 28 martie 2018

Vezi arhiva rubricii Gânduri dulci-amărui de Florentina Loredana Dalian 

Comentați via Facebook

Pentru că noi credem în calitatea cititorilor noști, vă rugăm să comentați această însemnare...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.