”Standing ovation la Chişinău pentru Teatrul «Tudor Vianu» din Giurgiu” de Călin Şabac

364
teatrul din giurgiu la chisinau

cronica de teatru logo leviathanPe 4 aprilie 2018 publicul din Chişinău a aplaudat în ”standing ovation” pe tinerii veterani ai Teatrului din Giurgiu, în marele hit internaţional Zeul Măcelului”, prezentat pe scena Teatrului ”Satiricus” în regia lui Emil Gaju. Scrisă de dramaturgul, actriţa şi scenarista franceză Yasmina Reza în 2006, piesa a cucerit oraş după oraş: Parisul, Bruxelles-ul, Madridul, New Yorkul, Montréalul, Tokyo etc. Roman Polanski a făcut un film după ea în 2011.

Am asistat la un regal al acestei performanţe. Spectacolul a crescut de la premiera sa de la Giurgiu în 2017 şi a ajuns într-o formă excelentă pe scena Teatrului Naţional ”I. L. Caragiale Satiricus” din Chişinău. Teatrul condus de maestrul Alexandru Grecu a primit teatrul din Giurgiu cu generozitatea sa recunoscută, iar publicul care a umplut sala a fost judecătorul cel mai titrat. Alexandru Grecu spunea că nu ar avea atâta importanţă părerea domniei sale despre reprezentaţie, fiindcă ar putea fi judecat drept părtinitor, ca orice gazdă; la fel nu are atâta importanţă ce ar zice regizorul, fiindcă desigur acesta îşi iubeşte spectacolul şi e subiectiv, dar publicul e Rege, iar acesta a reacţionat cu căldură şi cu binemeritate aplauze la jocul artiştilor.

Cosmin Cretu și Alexandru Grecu
Cosmin Cretu și Alexandru Grecu

Virginia Vasilache, Ana Sivu-Daponte, Cosmin Creţu şi Cătălin Frăsinescu şi-au prezentat personajele cu o vervă extraordinară, reacţiile publicului stând mărturie forţei lor de convingere.

Virginia a prezentat un personaj – Véronique – lucrat în detaliu, sofisticat dar şi ipocrit, cu un limbaj cu tonuri preţioase care ascunde nemulţumiri majore, cu toată cultura şi interesul social pe care îl exhibă, surprinzând publicul cu momentele sale, perfect realizate, de trecere de la poza glorioasă pentru societate la realitatea frustă. Véronique-Virginia trece cu uşurinţă de la caracterul luminos şi sigur pe el de la început, model de stabilitate şi omniscienţă, la tristeţea şi abandonul total, când toată lumea ei, construită ca un castel de nisip strălucitor, se prăbuşeşte. Actriţa ne transmite o senzaţie de tragism stăpânit cu naturaleţe şi cu încărcătura emoţională a actorului identificat cu personajul.

Anette, personajul Anei, este probabil cel mai volatil caracter al piesei. Ea este cea care răstoarnă de fiecare dată ca un val situaţiile, atunci când dialogul scapă de sub controlul superficial al regulilor civilizaţiei. Ea trece de la mama preocupată de o înţelegere între familii la simplitatea furiei împotriva celei ce i-a trântit pe jos geanta ei Gucci, de la femeia îndrăgostită dar şi umilită la sinceritatea acceptării unui mariaj cu Alain uzat şi inacceptabil, totul cu un bagaj extrem de variat de gesturi actoriceşti remarcabile, bine gândite şi potrivite atât personajului cât şi fiecăruia din momentele dramatice şi comice ale spectacolului- în genul unora din personajele feminine ale lui Fellini.

Pe Michel al lui Cătălin l-am găsit schimbat, curajos şi mândru de el însuşi, poate singurul personaj care nu vrea să pară altceva decât ce este. Departe de a fi doar tânărul fascinat de personajul complex al soţiei sale (Véronique), recunoscător pentru poziţia socială pe care i-o conferă căsătoria, el este încântat de copilăria sa normală, de gaşca de cartier. Michel – un simplu comersant (de succes) de cratiţe şi fittinguri – nu prea înţelege resorturile disputelor celorlalţi şi tinde către un personaj cu umor şi gata de împăcare: simplu şi cu soluţii simple, ca băutura şi băgatul sub preş al lucrurilor care nu convin. Personajul lui place publicului, dar lasă în urmă aceeaşi umbră de îndoială, de încordare, de violenţă abia stăpânită şi de egoism.

Poate cel mai toxic dintre toţi este cel de al patrulea personaj, Alain: lipsit de orice empatie, bogat – totul poate fi rezolvat cu o sumă potrivită, violent – ai senzaţia că soţia lui îşi riscă viaţa când îl contrazice, e un tată absent şi un bărbat narcisist, de altfel important membru al societăţii – are procese la Haga, el este stâlpul de care se loveşte orice încercare de înţelegere –, fie că vorbim despre disputa între fiul lui şi celălalt copil, fie că vorbim despre disputa părinţilor sau de problemele lui cu clienţi dubioşi, distribuitori de medicamente. Replica ce îl caracterizează este spusă când haosul, violenţa şi conflictul au ajuns în climax, când, în mână cu telefonul devenit inutil după ce îi fusese aruncat într-un vas cu apă, rosteşte alb: ”Toată viaţa mea era în telefonul ăsta!” Personajul beneficiază de toată experienţa actoricească a lui Cosmin, adusă ca o transpoziţie a unei bucăţi de muzică clasică pe un instrument inedit, în registrul de bas al egoismului care iese prin toţi porii personajului. Un personaj din care acesta a scos orice urmă de umor şi în schimb i-a dat frâu liber misoginismului şi egocentrismului la limita patologiei. Expresivitatea ce însoţeşte replicile slujeşte în detaliu personajul, construindu-i un monument convingător de aroganţă.

teatrul tudor vianu

Emoţionaţi şi actorii, emoţionat şi publicul, s-au salutat la finalul piesei minute în şir.

Sala plină şi aplauzele de la ”Zeul Măcelului” au umplut sala şi la spectacolul din seara de 5 aprilie cu ”Parada” de Alecsandr Galin, în regia lui Cosmin Creţu. Galin e unul dintre cei mai cunoscuți autori de teatru contemporani (dar și regizor de teatru și film) din Rusia, ale cărui piese se joacă în marile teatre din lume: Moscova, Londra, Paris, Berlin, Tokyo, New York, Bucureşti ş.a. El este considerat ”unul dintre liderii noului val de dramaturgi ruși care, după decenii de teatru politic de stat, s-au concentrat asupra individului”.  Actorii Cosmin Crețu, Raluca Botez, Șerban Chițu, Vlad Bînzoiu, Oana Maria Dragne şi Laura Voicu au trăit cu intensitate în faţa spectatorilor situaţiile conflictuale ce vorbesc despre egoism şi prietenie, despre sensibilitate si autoritarism, despre  nevoia de acceptare şi înţelegere a celuilalt. Acest spectacol merită, desigur, o cronică aparte.

Totodată trebuie să remarcăm organizarea de excepţie de care Teatrul ”Tudor Vianu” a beneficiat în acest  turneu, oferită cu căldură de Alexandru Grecu şi echipa teatrului pe care îl conduce. Şi în ziua de 4 şi în cea de 5 aprilie, două televiziuni din Chişinău, JurnalTV, cu emisiunea ”Veranda” şi TVR Moldova cu emisiunea ”Matinalii” au transmis în direct interviuri cu trupa din România. Portalul de ştiri Agora.md şi Timpul.md au publicat deja informaţii online despre eveniment. Televiziunea naţională din Republica Moldova a înregistrat şi a difuzat o ştire despre ”Parada”. Cronici ale spectacolelor au apărut pe site-ul Teatrului ”Satiricus”. Mulţumiri se cuvin şi  echipei tehnice a Teatrului din Giurgiu care a susţinut cu dăruire partiturile sale.

Să nu uităm, un important eveniment cultural este aşteptat la Giurgiu în luna mai: luni, 14 şi marţi, 15, Teatrul Naţional ”Satiricus I. L.  Caragiale” din Chişinău este invitat cu două comedii spumoase în regia lui Sandu Grecu: faimoasa comedie clasică ”Nunta” de Anton Pavlovici Cehov şi ”Doctor de femei” de Georges Feydeau, o premieră recentă (din decembrie 2017).

Chişinău, aprilie 2018

Comentați via Facebook

Pentru că noi credem în calitatea cititorilor noști, vă rugăm să comentați această însemnare...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.