Luni, 23 aprilie 2018, ora 19.00, la FotoCabinet (Strada Lipscani, nr. 4, București), va avea loc conferința ”Sitta – Povestea unui divorț regal”, susținută de Simona Preda, organizată de ”Povești din București”.
”Istoria Reginei Elena – atât cât s-a publicat până în prezent – se recompune discret și mai degrabă indirect fie din jurnalele și mărturiile altor protagoniști ai momentului, fie din contextul nefericitului ei mariaj cu Carol al II-lea. Comparativ cu predecesoarele sale regale, dispunem de mai puține mărturii despre propria-i persoană, însă, în lipsa unui jurnal ținut în anii de tinerețe (exceptând jurnalul de bebeluș al fiului său), o recuperăm din corespondența care i-a rămas, din fotografiile de epocă și din presa timpului. Poate că nu a avut talentul de scriitoare al Carmen Sylvei (deși scrisorile sale dovedesc o mare acuratețe și sensibilitate) sau abilitatea politică a soacrei sale, regina Maria (conjuncturile politico-sociale existente nu i-au permis o mai mare implicare), însă regina Elena – cea de-a treia regină a României despre care, din păcate, se știu atât de puține lucruri – a fost, la rândul ei, una dintre acele femei care, în momentele cheie ale vieții, a manifestat o demnitate impresionantă. Asupra acestui personaj al istoriei, se aruncă de obicei clișee legate de eșecul mariajului în care a fost implicată, însă dincolo de nefericirea conjugală și de disperarea maternă, regina Elena – Sitta (așa cum se semna și în scrisori, așa cum îi spuneau și apropiații) a fost un model care a știut să lupte, să piardă, dar și să se reinventeze atunci când condițiile i-au impus-o. Reconstituirea unor episoade ale vieții sale din acești primi ani petrecuți în România (1921–1932), ca regină-mamă și principesă moștenitoare, aduce în prim-plan o femeie care a simțit atât gustul fericirii, al triumfului, dar în egală măsură, și o prințesă care a avut neșansa de a suferi nenorociri și umilințe publice și personale greu de îndurat. Incontestabil că a fost un om devotat atât familiei cât și țării, o Românie care a primit-o cu brațele deschise și pe care Elena a îndrăgit-o de cum a văzut-o. Biografii ei afirmă în repetate rânduri că era fascinată de costumele populare românești și de varietatea reliefului țării. O regăsim, în fotografiile de la începutul anilor ’20, împodobită cu frumoasele ii țărănești cu multe cusături. Din fericire au rămas multe fotografii cu Sitta, o bună parte dintre ele în fondurile Arhivelor Naționale ale României.
Deși cu un portret recompus prin alăturări de personaje, prin comparații și suprapuneri de situații, Regina Elena a României, una dintre cele mai distinse dar în același timp discrete personalități ale timpului, rămâne un model de umanitate.” – Simona Preda.
Simona Preda (n. 4 decembrie 1978, Piatra Neamț), istoric, publicist, eseist. Licențiată a Facultății de Filosofie (Universitatea din București, 2003) și a Facultății de Istorie (Universitatea din București, 2007), absolventă a Masterului de Istoria Ideilor și Mentalităților (Universitatea din București, 2006), Doctor în Istorie cu teza ”Literatura istorică pentru copii în România comunistă. Paradigma omului nou” (Școala Doctorală a Universității din București, 2011, coordonator științific Pr. Univ. Dr. Lucian Boia). Volume de autor: ”Patrie română, țară de eroi” (Prefață de Vladimir Tismăneanu, Curtea Veche Publishing, 2014), ”Tot înainte!”, Amintiri din copilărie (co-autor, alături de Valeriu Antonovici, Prefață de Adrian Cioroianu, Curtea Veche Publishing, 2016). Numeroase articole în studii de specialitate. În prezent jurnalist cultural, colaborator al revistelor ”România Literară”, ”Orizont”, ”LaPunkt”.
