Știri: Evocare Iulia Hasdeu – ”Zbor nefrânt” (21 decembrie 2017, București)

566
iulia hasdeu zbor nefrânt

Sunteți invitați de Muzeul Național al Literaturii Române din București (str. Nicolae Crețulescu nr. 8, în spatele Bisericii Albe), în parteneriat cu Asociația UNESCO Iulia Hasdeu, să descoperiți opera, dar și personalitatea celei care a înnobilat cultura română cu realizările ei literare joi, 21 decembrie 2017, de la ora 11.00. Invitați ai acestui eveniment sunt Andrei Magheru și Valeria Gagialov. Participă Crina Bocșan Decuseară, Jeanine Stavarache, Ștefan Velniciuc, Alice Müller și Doina Ghițescu.

În timpul acestei evocări va fi lansat și volumul ”Jurnalul Iuliei Hasdeu”, care ar putea reprezenta un frumos cadou de sărbători pentru cei dragi. În 1872, la doar 3 ani, Iulia Hasdeu deosebea literele. La 4 ani vorbea corect în franceză şi în germană, scria cu o acurateţe aproape caligrafică și desena cu talent. Memora orice cu o uşurinţă uimitoare. La 7 ani, stăpânea perfect materiile claselor primare și recita fără cusur poeziile lui Alecsandri şi Bolintineanu, fabulele lui La Fontaine şi versuri din manualele germane şi franceze. Hasdeu descoperă cu mirare cum noţiuni complicate de gramatică nu ridică nici o problemă fiicei sale. Istoria românilor e însuşită cu repeziciune şi în amănunt, Iulia fiind capabilă, la nici 8 ani, pe lângă memorarea epocilor şi redarea fidelă a faptelor, să facă deducţii mature cu privire la desfăşurarea evenimentelor istorice. Iulia pune întrebări complicate legate de divinitate, de religie, iniţiază discuţii aproape filozofice, ce-l uimesc pe Hasdeu. Iulia Hasdeu avea doar 8 ani când a scris prima poezie despre moarte. Pe întreg parcursul scurtei sale vieţi, moartea revine în opera ei ca un laitmotiv obsesiv, prevestitor. Între tată şi fiică se va naşte o puternică legătură sufletească şi intelectuală. La 11 ani termină gimnaziul. La nici 11 ani, Iuliei îi încolţeşte gândul de a-şi continua studiile la Paris, ceea ce se și întâmplă. Performanţele ei devin prilej de laudă publică pentru Hasdeu. Articole elogioase apar în presă, iar când Iulia împlineşte 13 ani, primeşte de la Guvernul României o bursă de 3000 de franci, pentru meritele obţinute la Paris. La nici 15 ani, Iulia studiază toată ziua până la epuizare, iar noaptea, pe ascuns, sub plapumă, citeşte beletristică sau compune versuri. Nu va cunoaşte niciodată, pe deplin, iubirea, dar îşi va pune tot timpul întrebări chinuitoare despre ea. În 1885, la 16 ani, în timpul unei perioade de refacere, la Montreux, Iulia scrie cea mai mare parte a operei sale. Versurile ei emană tristeţe şi un dor inexplicabil de moarte. Pe 22 mai 1885 moare Victor Hugo, idolul ei, şi întristată de dispariţia maestrului ei spiritual, Iulia îi dedică acestuia o poezie. La numai 20 de ani, ar fi devenit prima femeie doctor în litere a Facultăţii Sorbona din Paris, la care se înscrisese în noiembrie 1886, dacă boala, necruţătoare la acea vreme, n-ar fi răpus-o. La 29 septembrie 1888, Iulia Hasdeu moare, în braţele părinţilor săi, în camera copilăriei sale, din clădirea arhivelor. Este înmormântată la Mausoleul de la Bellu.

Intrarea la eveniment este liberă, în limita locurilor disponibile.

Comentați via Facebook

Pentru că noi credem în calitatea cititorilor noști, vă rugăm să comentați această însemnare...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.