Știri: Lansare de carte: ”Anotimpurile sângeroase ale delfinilor” de Camelia Cristescu (28 noiembrie 2017, București)

738
anotimpurile sangeroase ale delfinilor

logo carte rubrica leviathan.roMarți, 28 noiembrie 2017, la ora 17.00, la Librăria ”Mihai Eminescu” din București (Bd. Regina Elisabeta nr. 16) va avea loc lansarea romanului de debut al scriitoarei Camelia Cristescu, ”Anotimpurile sângeroase ale delfinilor”, apărut în colecția ”Arcadia” a Editurii Ars Longa din Iași. Cartea va fi prezentată de criticul Costin Tuchilă. Invitat: actorul Dan Condurache, care va citi fragmente din roman. Invitat special: Camelia Cristescu (Palma de Mallorca, Spania).

Camelia Cristescu
Camelia Cristescu

”Volumul de debut al Cameliei Cristescu, Anotimpurile sângeroase ale delfinilor, s-ar putea încadra, la rigoare, în specia romanului epistolar. Termenul trebuie folosit însă cu prudență, mai ales că în literatura modernă vechile clasificări nu mai sunt relevante, fiind de cele mai multe ori depășite. Structural, această carte masivă combină dialogul epistolar (în forma lui contemporană, pe mail) cu proza eseistică, narațiunea parabolică și comentariul cu valoare oarecum similară metatextului, reluând, disecând, proiectând schimbul epistolar în alte dimensiuni, de ideație poetică, cel mai frecvent. În aceasta constă de fapt, atât la nivelul construcției, cât și al scriiturii, caracterul aparte al cărții, doar formal una de debut, pentru că autoarea dovedește, pe lângă talent, maturitate și ușurința de a folosi, cu naturalețe, registre literare diferite. În același capitol accentele se schimbă în mod firesc, fără vreun efort în articularea textului, în sintaxa lui narativă, de la narațiune la stilul epistolar. Dar de cele mai multe ori, amplul dialog dintre cele două personaje, Ed și Camil, conține de fapt atât fluența narativă pe care, probabil, cititorul o așteaptă pentru a se lăsa sedus de «povestea» de dragoste, cât și reflecția, planul metatextual de care aminteam.

Anotimpurile sângeroase ale delfinilor ar putea fi definit ca romanul freneziei sentimentale, pentru că totul – real sau imaginar –, adică dragostea trăită și dragostea închipuită, amintirea și proiecția în viitor, apropierea și distanța, visul dar și ieșirea din vis sunt trăite la intensitate maximă. De remarcat însă că nu există vreun dezechilibru în această, deloc stranie, compoziție de stări-limită, că luciditatea, primul pas spre introspecție și autoanaliză, există. Această perspectivă pe care autoarea știe să și-o impună, ca și cum ar proiecta totul într-o oglindă care limpezește contururile, conferă cu siguranță un plus de farmec romanului său.

Pornind de la «istoria unor luni de viață în care un bărbat și o femeie sunt stăpânii lucrurilor, trăind întâmplări sacre, penetrații spirituale, clipe de iubire delirantă», cum își definește Camelia Cristescu cartea, Anotimpurile sângeroase ale delfinilor devine deopotrivă roman al percepției asupra timpului și roman al mirajului cuvintelor, ceea ce îl înscrie deja într-un alt plan de semnificații. Timpul, cu răsturnări și capricii, timpul subiectiv se transformă el însuși în miraj. Reperele temporale au adesea valoare simbolică, revenind ca laitmotive, împreună cu universul mediteranean, generator aici de sinestezii. Fiecare dintre aceste elemente figurative care depășesc ipostaza de peisaj sau simplu decor – mare, vânt, lumină, fluture, fructe exotice, parfumuri etc. – dă impresia că este simbol unul pentru celălalt, exact ca în tehnica poetică a sinesteziei.

Din imaginile recurente în roman se pot desprinde simboluri tutelare. Unul este cel al delfinului, înțeles ca simbol al regenerării, dar și al prezicerii, înțelepciunii și prudenței la vechii greci. Totodată, acest străvechi vehicul spre o umanitate ideală sau chiar simbolizând sufletul uman invită la seninătate și mântuire, la pace interioară.

Dacă de la proza cotidianului nu ne putem întotdeauna sustrage, în mecanismul implacabil al timpului, important rămâne procesul amplu, extrem de nuanțat în această carte, al generării (și autogenerării) stărilor emoționale și mai ales al transfigurării lor ideatice. Rezultatul este o bună literatură, în care confesiunea și imaginația poetică, realitatea și reinventarea ei fictivă sălășluiesc în deplină armonie.” – Costin Tuchilă, ”Romanul freneziei sentimentale”, prefață la vol. ”Anotimpurile sângeroase ale delfinilor”.

Comentați via Facebook

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here