Sâmbătă, 3 iunie 2017, la Primăria din localitatea franceză Soultzmatt (Place du General de Gaulle, 68570) va avea loc conferința dedicată Centenarului martiriului soldaților români decedați în captivitate în Marele Război, susținută de profesorul universitar Florin Ţurcanu, sprijinit de Institutul Cultural Român Bruxelles. 678 de soldați români sunt înhumați în Cimitirul Militar Român din această localitate, singura și cea mai mare necropolă militară românească din Franța, construită chiar pe locul lagărului german și sfiinţită de Regele Ferdinand și de Regina Maria, la 9 aprilie 1924. ”Soldaţi Români! Departe de patria voastră pentru care voi v-aţi jertfit, odihniţi-vă în pace, aureolaţi de glorie, în acest pământ, care nu vă mai este străin”, scrie pe una dintre plăcile comemorative de marmură, la dorinţa Reginei Maria.
Alături de istorici și experți din Alsacia și Lorena, profesorul Florin Ţurcanu va analiza situația Regatului României în preajma Primului Război Mondial, contextul socio-politic intern şi internaţional, perioada de neutralitate în vara anului 1914, campaniile din 1916 şi 1917 şi ocupaţia Puterilor Centrale. Programul este inițiat de Primăria din Soultzmatt și de Consulatul General al României la Strasbourg și aduce un omagiu soldaților români căzuți prizonieri în noiembrie 1916, în luptele din zona Predeal, și deportați în taberele de muncă din Alsacia și Lorena. 2344 de soldați români au murit în captivitate din cauza torturilor, frigului, înfometării, muncilor istovitoare, lipsei de igienă și de asistență medicală. Memoria prizonierilor români va fi omagiată în ceremoniile militare și religioase din 3 și 4 iunie. Colecția privată a localnicului Patrick Fleck din Soultzmatt, ce contine obiecte, amintiri din război și lucruri personale ale prizonierilor, va fi expusă cu sprijinul Serviciului de arhive. La căderea nopții, în Cimitirul Militar Român, unspectacol de lumini și sunet, printre crucile identice, multe rămase fără nume, invită la reflecție despre datoria de a păstra memoria istorică nealterată.
Florin Ţurcanu este profesor de istorie contemporană la Universitatea din Bucureşti – Facultatea de Ştiinţe Politice, şi cercetător la Institutul de Studii Est-Europene din București.
Evenimentul poartă sigla Centenarului Marelui Război 1914–1918” și valorifică ansamblul funerar de la Soultzmatt, aflat in curs de clasare în patrimoniul mondial UNESCO.
Pe o palmă de pământ românesc
Cred că în fiecare dintre noi patria se întruchipează într-o icoană aparte. Cu această credinţă în suflet, am plecat la drum prin spaţii necunoscute ce aruncă ochiului frânturi de frumos din ceea ce a lăsat Domnul pe pâmânt, dar şi din ceea ce a construit mâna omului. M-am trezit a fi călător pe Valea Rinului, “valea vinului”, cum este alintată prin părţile acelea eterna Alsacie. Am plecat cu îndoiala că nu voi putea să cuprind sau nici să surprind ceea ce l-ar putea interesa pe cititor. Am cunoscut însă oameni, români stabiliţi acolo, dornici să mă ajute să înţeleg un alt stil de viaţă şi, de ce nu, o altă lume. Prea puţinul timp nu m-a lămurit dar m-am întors cu imagini pe care, cu grijă, le-am aşezat într-un cadru. Motivul plecării aşezate sub geana verii a fost omagierea (pomenirea) martirilor români ce-şi dorm somnul de veci în cimitirele Alsaciei. Acest lucru s-a întâmplat în zilele de sâmbătă şi duminică ce au urmat marii sărbători creştine a Înălţării Domnului. Vă veţi întreba pe bună dreptate de ce am aşteptat atâtea anotimpuri ca să pot face cunoscută o asemenea manifestare. Vă răspund simplu: am avut nevoie de timp pentru a putea cuprinde în puţine cuvinte ceea ce s-a întâmplat acolo. Am plecat spre acest loc încărcat de durere, de sânge, de lacrimi, de istorie cu ideea că în fiecare dintre noi patria este întruchipată într-o icoană aparte. Locul de destinaţie: Cimitirul Eroilor Martiri de la Soultzmatt – Alsacia, Franţa. Am pornit în acest pelerinaj alături de membri ai Asociației Culturale “Alexandru loan Cuza” din Heidelberg, de românii din zona Rhin-Main, dar şi de alţii, veniţi din mai multe colţuri ale Europei, spre a poposi pentru două zile pe o palmă de pământ românesc aflată în inima Alsaciei, la Val du Pâtre, în apropierea comunei Soultzmatt. Aşezat la liziera unei păduri, chiar pe locul unde odinioară a fost lagărul în care au murit 687 de români, cimitirul alb, străjuit de monumentul ce ţine loc de altar, ridicat din ordinul reginei Maria, ajutată de generalul Berthelot, pe atunci guvernator al Alsaciei, pare rupt dintr-un peisaj ireal. Din 1926, când a avut loc inaugurarea cimitirului în prezenţa regelui Ferdinand şi a reginei Maria, cinstirea eroilor a continuat cu mici întreruperi şi continuă şi în mileniul trei. În prima zi, sâmbătă 26 mai 2001, slujba de pomenire a fost ţinută de părintele Dumitru Popa din Freiburg, în vârstă de 88 de ani, păstrându-se astfel tradiţia zilei de sâmbătă ca zi de pomenire, reînviată în anii ’80 de românii aflaţi atunci în exil, conduşi de Remus Radina. Duminică 27 mai, slujba de pomenire a fost oficiată de Î.P.S. Serafim, mitropolit al Mitropoliei Ortodoxe Române pentru Germania şi Europa Centrală şi de Nord, însoţit de un sobor de preoţi şi de membri ai corului Institutului Teologic din Strasbourg, Franţa. Am ajuns aici, pe pământul Alsaciei, disputat ani de-a rândul atât de germani, cât şi de francezi, cu sentimentul că voi fi, pentru o clipă aproape nedefinită, acasă. Pe placa de la intrare stă scris în limba română: Cimitirul Militar Român, iar pe plăcuţa comemorativă se poate citi: “Aici îşi dorm somnul de veci cei 687 de prizonieri români. în acest cimitir se află toţi cei care au murit în ianuarie 1917. Ei au îndurat foamea, privaţiunile de tot felul şi tortura”. Am păşit printre morminte şoptind numele aşezate pe crucile albe: Ion, Vasile, Gheorghe, Constantin şi aşa de zeci de ori la fiecare rând de cruci. Peste crucile albe ce străjuiesc pădurea, flutură tricolorul românesc în semn, parcă, de recunoştinţă pentru jertfa de sânge şi de viaţă. În partea dreaptă a cimitirului, separate de un gard viu, se află peste 50 de morminte ale unor tineri prizonieri români, ucişi din ordinul Kaiserului. Vieţile lor reprezentau sângeroasa ofrandă oferită suveranului de ziua acestuia. în stânga, cimitirul este străjuit de o statuie a lui Oscar Han, realizată la Bucureşti în 1935 şi care întruchipează mama-patrie ce-şi plânge fiii sacrificaţi. Când am ajuns la poarta cimitirului, am trăit sentimentul că numai în genunchi pot citi numele atâtor tineri omorâţi în numele unei legi absurde: aceea a războiului. Pădurea alsaciană, paznic al liniştii morţilor noştri, a rămas singurul martor al jertfei inutile. Nevinovaţii tineri, martirii, îngerii trişti, aşteaptă parcă în liniştea pământului francez zilele din luna lui mai pentru lumină, dar şi pentru ruga fraţilor lor, oriunde s-ar afla ei. La cimitirul martirilor de la Soultzmatt îşi dorm somnul de veci români ce s-au jertfit pentru ideea de patrie. De aceea, cred că în fiecare dintre noi, patria se întruchipează într-o icoană aparte.
Pușa Roth
Din volumul ”Dincolo de curcubeu e lumea”, București, Editura Viitorul Românesc, 2002
