”Tatăl lui Ciprian Porumbescu, preot patriot și scriitor” de Daniela Șontică

633
Daniela Sontica Iraclie Porumbescu leviathan.ro
Iraclie Porumbescu

logo rubrica memor daniela sontica leviathan.roTatăl lui Ciprian Porumbescu a fost și el un om deosebit, nu doar fiul său, compozitorul. A fost preot ortodox, originar din Bucovina, dar a fost și scriitor, calitate care îl face demn de ”Dicționarul literaturii române de la origini până la 1900″, publicat de Academia Română în 1979.

Iraclie Porumbescu, tatăl lui Ciprian Porumescu, a trăit între anii 1823 și 1896. Numele adevărat de familie era Golembiovski, fiind de origine poloneză, nume pe care l-a românizat în tinerețe. Cel care i-a dat o educație exemplară și l-a crescut pe fiul său într-o atmosferă culturală și în duh creștin are o viață demnă de povestit.

Scrisoare a lui Iraclie Porumbescu către Constantin Morariu
Scrisoare a lui Iraclie Porumbescu către Constantin Morariu, Complexul Muzeal Bucovina, Suceava

A slujit ca paroh în satele bucovinene Șipotele Sucevei, Boian, Stupca și Frătăuții Noi, fiind un cleric patriot ce a trăit într-o Bucovină ce se afla sub ocupație habsburgică.

Vornicul Atanasie Golembiosvski l-a dat pe micul Iraclie la învățătură de carte la mănăstirea Sucevița, pe atunci nefiind școli de stat românești în Bucovina. La mănăstirea Putna a învățat muzica psaltică, iar pentru scurtă vreme a studiat la Lemberg, în Germania. La Cernăuți a urmat Gimnaziul German, unde l-a avut profesor de limba română pe Aron Pumnul, iar ca studii superioare a absolvit Institutul Teologic din Cernăuți. În acea perioadă a început să scrie poezii patriotice, pe care le-a publicat în ziarul ”Zimbrul”. Publica articole și versuri și în alte reviste, printre care și în celebra ”Foaie pentru minte, inimă și literatură” de la Brașov. A scris balade, poezii patriotice, schițe, legende istorice și amintiri, toate sub pseudonimul Porumbescu.

Daniela Șontică Ana Candrea Constantin, Portretul lui Iraclie Porumbescu
Ana Candrea Constantin, Portretul lui Iraclie Porumbescu

Aflăm din mărturiile lăsate de contemporani că preotul Iraclie Porumbescu era înalt ca bradul, bine clădit, cu o barbă lungă şi compactă, lăsată pe piept. În tinereţe, în jurul anului 1848, era în relaţii apropiate cu vestitul Eudoxiu Hurmuzaki, în casa căruia i-a cunoscut pe exilaţii moldoveni V. Alecsandri, C. Negri și M. Kogălniceanu, formându-se în același spirit cu aceşti intelectuali revoluționari. Vasile Alecsandri l-a îndemnat să culeagă folclor din satele bucovinene, zicându-i: ”Scrie, să împărtășești și neamului dumitale și al nostru ceea ce ai și ceea ce știi dumneata. Așa se cade, așa e bine, așa să facem cu toții după puterile noastre…” I-a urmat sfatul.

În anul 1865, preotul Iraclie Porumbescu a fost mutat în frumosul sat Stupca, unde exista o colonie de țigani lăutari. Este memorabilă întâmplarea din 1866, când a fost foamete cumplită și un țigan bătrân a venit la ușa preotului cerșind de mâncare. El i-a vândut lui Iraclie o vioară veche, la care nu mai putea să cânte. Preotul a trimis vioara înnegrită și stricată lutierului Martin Richter din Lemberg. Acesta i-a oferit 100 de florini pe ea, dar Iraclie a refuzat s-o vândă. Vioara a fost reparată și a cântat pe ea cel care avea să compună nemuritoarea ”Baladă”, dar și opereta ”Crai nou”.

Morrmântul lui Iraclie Porumbescu lângă biserica de lemn din Frătăuții Noi
Morrmântul lui Iraclie Porumbescu lângă biserica de lemn din Frătăuții Noi

Moartea lui Ciprian la 6 iunie 1882, răpus de o tuberculoză galopantă, l-a mâhnit pentru toată viaţa pe tatăl său Iraclie, preotul scriitor și patriotul înflăcărat.

Iraclie Porumbescu s-a stins și el la 13 februarie 1896, în vârstă de 73 de ani. A fost înmormântat în cimitirul din jurul bisericuței de lemn din Frătăuții Noi, aproape de altarul la care slujise ca preot.

O parte dintre scrierile lui Iraclie Porumbescu au fost publicate postum în volume: Scrierile lui Iraclie Porumbescu, adunate și însoțite de o schiță biografică de Leonida Bodnărescu” (Cernăuți, 1898); Amintiri”ediție îngrijită de Ion Ștefan (București, 1943); Amintiri”, ediție îngrijită, prefață, note și glosar de Nicolae Oprea (Cluj-Napoca, 1978). Cercetătoarea Nina Cionca a descoperit corespondența preotului, păstrată cu grijă de Mărioara, fiica sa, și a publicat-o în 1999 sub titlul ”Scrisorile lui Iraclie Porumbescu”.

Vezi: arhiva rubricii Memor de Daniela Șontică

Comentați via Facebook

Pentru că noi credem în calitatea cititorilor noști, vă rugăm să comentați această însemnare...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.