Așa cum i-a obișnuit an de an pe cititorii săi și, în special, pe iubitorii de artă, Revista de cultură Tribuna a deschis miercuri, 15 noiembrie 2017, cea de-a VIII-a ediție a expoziției ”Tribuna graphic”, găzduită de către elegantele săli ale Palatului Banffy, sediul Muzeului de Artă din Cluj-Napoca. Este al doilea eveniment de acest fel în 2017, organizat de Tribuna la Muzeul de Artă, după ce, în luna iunie, unul dintre cei mai mari artiști italieni contemporani, Giancarlo Pozzi, a fost prezent pe aceleași simeze. Dar nu doar pe simeze, artistul a susținut cu acest prilej și o conferință, tot la invitația și prin grija Revistei Tribuna. Atunci, ca și acum, la fel ca în toate celelalte ediții ale expoziției ”Tribuna graphic”, lucrările au rămas să îmbogățească patrimoniul Muzeului de Artă, ele fiind donate de către artiști județului Cluj.
Vernisajul de miercuri, 15 noiembrie, de la ora 18, a fost precedat de conferința susținută de către artista din Letonia, Liena Bondare, invitata de onoare a evenimentului, având ca temă grafica celor mai importanți artiști contemporani din Țările Baltice. Expunerea amplă (tradusă din engleză de Diana Cozma) a captat atenția unui public numeros în Sala ”Tonitza” a Muzeului de Artă. Auditoriul s-a mutat apoi în sălile unde au fost expuse lucrările celor 30 de artiști prezenți la ediția din 2017. De altfel, numărul de 30 de graficieni a rămas constant pe parcursul celor opt ediții ale manifestării.
Evenimentul, un regal artistic, s-a bucurat de prezența vicepreședintelui Consiliului Județean Cluj, dl. Vákár István, mereu alături de activitățile Tribunei, care a felicitat, în discursul său, cele două instituții partenere: Revista Tribuna, ca organizator, dar și ca realizator al catalogului editat cu acest prilej, în condiții grafice deosebite, la Editura Tribuna, precum și Muzeul de Artă din Cluj-Napoca, în calitate de gazdă a expoziției. Dl. Vákár István i-a mulțumit managerului Tribunei, filosoful Mircea Arman, pentru disponibilitatea și efortul de a păstra în fiecare an, în calendarul activităților revistei, „Tribuna Graphic”, dar și lui Ovidiu Petca, secretarul general de redacție al Tribunei și curatorul expoziției, pentru implicare, el fiind cel care a contactat artiștii și a adunat, efectiv, lucrările. În seria luărilor de cuvânt au urmat: Dr. Mircea Arman, manager și redactor șef al Revistei de cultură Tribuna, Prof. Univ. Dr. Pavel Pușcaș, critic de artă, Prof. Univ. Dr. Lucian Nastasă-Kovács, managerul Muzeului de Artă Cluj-Napoca, Ovidiu Petca, în calitate de curator și Dan Breaz, comisar de expoziție. Câteva cuvinte au fost adresate celor prezenți și de către doamna Atena-Elena Simionescu, Rectorul Universității de Arte ”George Enescu” din Iași, de asemenea invitată de către Revista Tribuna la acest vernisaj.
Lucrările, care ocupă mai multe săli ale Palatului Banffy, considerat a fi cea mai reprezentativă clădire în stil baroc din Transilvania, sunt semnate de către graficieni din lumea întreagă. S-au reunit aici artiști din: Italia, Spania, Grecia, Belgia, Bulgaria, Belarus, Letonia, Rusia, Ungaria, Polonia, Serbia, Slovacia, Elveția, Germania, Israel, Iran, Coreea de Sud, Japonia, Cuba, Africa de Sud, Guam, Canada, S.U.A. și România, cu tehnici diferite de lucru, printre care litografie, serigrafie, acvaforte, sau artă digitală.
În prefața catalogului, în textul-pledoarie pentru lucrările incluse aici, criticul de artă Pavel Pușcas intitulează selecția ”Magie și metaforă”. Și cred că nu întâmplător, cel puțin doi dintre vorbitorii de la vernisaj au strecurat în discurs poezia și numele lui Nichita Stănescu. Dar și metafora, pentru că, spune același Pavel Pușcaș: „Arta este un azil al libertății!” Iar mai departe, criticul argumentează: „În artă și în special în grafică și pictură nu există corect sau univoc. Asemeni Limbajului și Imaginea dispune de o polisemie quasi-nelimitată, care face ca decodificările să poată fi variate, diverse, surprinzătoare, contradictorii…”
Expoziția „Tribuna graphic” poate fi văzută la Muzeul de Artă din Cluj-Napoca până pe 3 decembrie 2017, dată până la care doritorii sunt invitați, vorba criticului, să decodifice lucrările în viziune proprie, să le filtreze prin propriul lăuntru, pentru că ”imaginea interioară e o consecință a mentalului, experienței și sensibilității proprii și idiomatice”.
