”Vacanța lui Tommy” de Pușa Roth

432
proza scurta de pusa roth leviathan.ro

proza scurta leviathan.ro logoAjungând acasă de câteva zile, m-am întâlnit, cu bucurie, cu câțiva dintre vecinii mei, povestind fiecare despre întâmplările și evenimentele perioadei în care nu ne-am văzut. Urcând scările, eram obișnuită ca de la unul dintre apartamente să mă latre cățelul, unul nervos că este lăsat prea mult timp singur în casă. Bietul animăluț ne latră pe toți, doar s-o îndura cineva să îl scoată la plimbare, să se deschidă dușmanca de ușă care îl ține departe de lume. Nu mică mi-a fost mirarea să trec o dată, să trec de mai multe ori și să nu-i aud glăsciorul, de dincolo de ușă. Am crezut că stăpânii au plecat în vacanță cu tot cu cățel și m-am bucurat pentru ei, dar, mai ales, pentru micuțul care petrecea atât de mult timp singur în casă. E mult spus în casă, fiindcă locul lui era lângă ușă și la orice zgomot își făcea simțită prezența. Însă aseară ne-am întâlnit cu stăpânul câinelui și unul dintre vecini, salutându-l, l-a întrebat și de micuțul lătrător, fiindcă toată lumea îi simte lipsa. Pentru a nu se pierde farmecul dialogului am să îl redau așa cum a fost.

Pușa Roth
Pușa Roth

Vecinul curios: Bună seară. Vă salut!

Stăpânul cățelului: Bună seara! Și eu vă salut!

Vecinul curios: Nu l-am mai auzit pe Tommy de câteva zile, am crezut că ați plecat cu el pe undeva.

Stăpânul cățelului (trist): Tommy nu e acasă…

Vecinul curios: Dar unde e?

Stăpânul cățelului (trist): A plecat… în vacanță!

Stăpânul patrupedului a plecat la fel de trist, iar vecinul curios s-a întrebat cu cine o fi plecat Tommy în vacanță, dar fiindcă nu aștepta răspuns, a salutat și a plecat gânditor. Eu am rămas cu gândul la Tommy cel fericit și la vacanța lui, la vecinul cel trist că a rămas acasă și am socotit că e bine să fii un cățel simpatic, să pleci în vacanță fără stăpân. Poate că Tommy s-a bucurat că stăpânul lui a rămas acasă, gândindu-se, bunăoară, la toate zilele pe care le-a petrecut lângă ușă așteptându-l. Dar câinele nu e răzbunător, așa cum sunt oamenii, și sunt convinsă că i s-a făcut dor de stăpânul lui, chiar dacă știe sigur că va rămâne singur și va lătra pe toți cei care urcă sau coboară, indiferent de oră. Ei, asta e! Viață de câine la bloc!

Arhiva Proză scurtă

Comentați via Facebook

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here