Sper că nu greșesc când scriu că instituirea în România, în 2019, a unei asemenea sărbători a fost o premieră mondială. Nicăieri în lume n-a existat așa ceva până în ziua în care Parlamentul țării a adoptat, cu unanimitate de voturi, Legea nr. 18 din același an, iar Președintele Klaus Iohannis a semnat, la 10 octombrie 2019, Decretul pentru promulgarea acestei legi, privind instituirea zilei de 12 octombrie ca Ziua limbii, alfabetului și culturii armene.
De ce 12 octombrie?
Deoarece Biserica Apostolică Armeană sărbătorește la această data Ziua Traducătorilor.
Iată despre ce este vorba:
În anul 301, Armenia, cu o istorie multimilenară, a devenit prima țară din lume care a proclamat creștinismul ca religie de stat, după ce Sf. Grigore Luminătorul a botezat regele, armata și întregul popor.
Următorul pas important din istoria acestui popor de la poalele biblicului Ararat a fost crearea, în anul 405, a alfabetului armean de către teologul și eruditul Mesrop Maștoț (361‒440), căci până atunci se folosea alfabetul grec. Ceea ce a permis imediat ca, între 405‒408, să se poată traduce Biblia în limba armeană și astfel secolul al V-lea a devenit „secolul de aur” al literaturii armene, când au fost scrise primele opere ale istoricilor și teologilor armeni și traduse opere fundamentale ale scrierilor rare, literare, filosofice, teologice, științifice ale literaturii universale.
Trebuie remarcată perenitatea acestui alfabet, alcătuit din 36 de litere, cărora li s-au mai adăugat, în Evul Mediu, încă două litere ‒ o și f – căci el se folosește până în zilele noastre în limba clasică (grabar) și contemporană, cu precizarea că cea clasică este folosită în scrierile religioase sau în timpul slujbelor din lăcașurile de cult.
Canonizat, Sf. Mesrop Maștoț i-a învățat pe armeni cum să se folosească de literele alfabetului armean ca pe o armă cu care să reziste peste secole.
Fiindcă, în Armenia, 12 octombrie este „Ziua Traducătorilor”, aș dori să evoc câteva amănunte cu privire la acest eveniment, la care, participând în 2005 la o Conferință internațională a scriitorilor din Diaspora armeană de la Erevan și din stațiunea Dzaghcațor, am avut privilegiul de a asista la câteva evenimente speciale. De pildă, deplasându-ne cu toții la Ecimiadzin – sediul Sfântului Scaun al Patriarhiei Armene, am avut onoarea să putem admira (eu mai avusesem prilejul și anterior), în bogatul Muzeu al Patriarhiei, conținutul special al unui seif blindat. În el se află montate, pe două panouri speciale, literele alfabetului armean și o cruce mare, toate din aur și cu pietre prețioase, realizate la sfârșitul anilor 1970, în vremea Catolicosului Vasken I, Patriarh Suprem al Tuturor Armenilor (1955‒1994), pentru mine neuitatul și mult prețuitul Episcop Vasken (Garabed Balgian) al comunității noastre din România.
Alte dovezi ale prețuirii alfabetului armean și a creatorului său le-am constat în deplasarea noastră în mica localitate Oșacan, de lângă municipiul Aștarac. Acolo, am găsit un adevărat pelerinaj la mormântul Sf. Mesrop Maștoț, aflat în catedrala ce-i poartă numele, reconstruită în 1875 de către Catolicosul Gevorg IV, în locul vechii bisericuțe.
Fastuosul ceremonial religios al zilei a fost săvârșit de un sobor de ierarhi ai Bisericii Apostolice Armene din țară și din Diaspora, sub conducerea S.S. Catolicosul Karekin II, Patriarh Suprem al Tuturor Armenilor. Am avut atunci plăcerea de a-l vedea pe cel ce a fost, azi vrednicul de pomenire, Arhiepiscopul Dirayr Mardikian (1930‒2010), Întâistătătorul Eparhiei Armene din România.
A urmat o ceremonie cu totul originală: S.S. Catolicosul Karekin II a sfințit literele alfabetului armean, reprezentate de tot atâtea khacikar-uri, adică o manifestare medievală a arhitecturii armene, reprezentând cruci comemorative, sculptate în piatră cu modele care nu se repetă niciodată. Imaginați-vă că în Armenia, asemenea khacikar-uri se numără cu miile. Ele există și în alte țări.
În România există câteva noi, instalate în diverse spații laice sau religioase, în general, înălțate în ultimii ani, în memoria victimelor Genocidului Armean din 1915‒1923, săvârșit de autoritățile otomane. Întorcându-mă la Ziua limbii, alfabetului și culturii armene de la noi, aceasta a fost marcată, pentru prima dată, la 12 octombrie 2020, în cadrul unui Simpozion Internațional și al unei expoziții cu documente, organizate în Aula mare a Academiei Române, la eveniment luând cuvântul invitați de prestigiu din România și Armenia. Apoi, în fiecare an, fie în București, fie în diverse localități au avut loc diverse manifestări culturale dedicate acestei sărbători.
Anul acesta, comunitatea armeană din România este preocupată de situația dramatică, creată pe străvechiul teritoriu creștin al armenilor din Nagorno-Karabakh, scena unei tragedii provocate de autoritățile azere.
Totuși, fiind programat de timpuriu, în zilele de 6‒8 octombrie 2023, sucursala din Roman a Uniunii Armenilor din România a organizat cea de-a 4-a ediție al Festivalului de creație și interpretare muzicală „Mihail Jora”.
Arhiva rubricii Filă de calendar
[…] leviathan.ro […]