Acum 332 de ani, la data de 29 octombrie 1688, urca în scaunul Ţării Româneşti Constantin Brâncoveanu (după moartea lui Şerban Cantacuzino).
Timp de un sfert de veac el a reuşit, pe plan extern, să menţină o poziţie de echilibru a ţării între Imperiul Otoman, Rusia şi Imperiul Habsburgic. Domnia sa s-a caracterizat printr-o deosebită înflorire a culturii şi artei: s-au zidit biserici şi mănăstiri, creându-se şi dezvoltându-se aşa-numitul ”stil brâncovenesc”, s-au deschis şcoli de toate gradele, s-au tipărit cărţi în diferite limbi, au fost sprijiniţi şi încurajaţi oamenii de carte, s-au acordat ajutoare materiale multor aşezăminte bisericeşti ortodoxe căzute sub dominaţie otomană.
A fost ucis de turci, la 15/26 august 1714, la Constantinopol (împreună cu cei patru fii ai săi, Constantin, Ştefan, Radu, Matei şi cu sfetnicul Ianache). Biserica Ortodoxă Română i-a canonizat pe Constantin Vodă cu cei patru fii ai săi, Sfinţii Martiri Brâncoveni fiind prăznuiţi la 16 august.
Sursa: Centrul de Documentare ”Dimitrie Gusti” al Societății Române de Radiodifuziune
Notă. Site-ul http://basilica.ro/domnul-martir-ctitor-de-cultura-romaneasca-13812.html menţionează ca dată a urcării pe tron 28 octombrie 1688.
Enciclopedia României, http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Constantin_Br%C3%A2ncoveanu, menționează ca dată a urcării pe tron 29 octombrie 1688.
