În seara zilei de 17 februarie 1673 a încetat din viață, la Paris, Jean-Baptiste Poquelin, zis Molière (n. 1622, botezat la 15 ianuarie 1622 în Biserica Saint-Eustache din Paris).
În timpul celui de-al patrulea spectacol cu Bolnavul închipuit (premiera avusese loc în 10 februarie 1673, la Palais-Royal), în 17 februarie 1673, Molière are o puternică hemoptizie şi moare după puţin timp. După toate datele, era bolnav de tuberculoză. Se spune că purta veşminte de culoare galbenă, de aici superstiţia că galbenul nu poartă noroc actorilor. Două mărturii de epocă redau amănuntele acestor ultime clipe. Prima, a lui La Grange, care notează scrupulos în registru, este succintă dar pare cea mai exactă, venind de la un martor ocular. Cealaltă aparţine primului biograf al lui Molière, Grimarest (La Vie de M. de Molière, Paris, 1705), dar e uşor literaturizată, cu detalii care nu puteau fi cunoscute decât indirect, căci autorul avea 15 ani la moartea lui Molière. La Grange consemnează astfel:
„Chiar în această zi, după spectacol, pe la orele 10 seara, domnul de Molière muri în casa sa din strada Richelieu, după ce jucase rolul numitului bolnav închipuit, foarte stânjenit de un catar pulmonar şi de o aprindere de plămâni care-i pricinuiau o tuse mare în aşa fel încât, în marile sforţări pe care făcea să scuipe, i se rupse o venă şi nu mai trăi nici o jumătate de oră sau trei sferturi de oră. Trupul său e îngropat la Saint-Joseph, cimitir vecin parohiei Saint-Eustache. Este un mormânt ridicat la un picior deasupra pământului.”
Detaliile înmormântării rămân încă neclare. Cererea lui Armande (care a trăit până în 1700) de a i se acorda favoarea ritualului creştin, refuzat actorilor care, înaintea morţii, nu-şi renegau meseria în faţa unui preot, a fost acceptată numai după intervenţia regelui pe lângă Monseniorul de Harley, episcopul Parisului. Şi nu în totalitate, pentru că înmormântarea a avut loc marţi 21 februarie 1673, la 9 seara, tocmai datorită absenţei dovezii de renegare, într-o zonă din cimitir destinată copiilor nebotezaţi. După o mărturie anonimă, ar fi slujit trei preoţi, patru i-ar fi purtat sicriul de lemn acoperit cu steagul breslei tapiţerilor, şase copii îmbrăcaţi în albastru ar fi ţinut sfeşnicele cu lumânări iar la cimitir s-ar fi împărţit săracilor o sumă considerabilă, 1200 de livre. La funeralii ar fi participat 800 de persoane, printre cele mai de vază fiind Boileau şi Chapelle. În 1817 Molière a fost reînhumat în Cimitirul Père Lachaise, lângă mormântul lui La Fontaine.
Citește: Molière –fiziologia râsului de Costin Tuchilă, Pușa Roth, capitol din Clasicii dramaturgiei universale, vol. I, Bucureşti, Editura Academiei Române, 2010
Vezi și: https://pusaroth.wordpress.com/2012/10/28/moliere-omul-si-actorul/
Ascultă: Doctorul zburător de Molière. Traducere şi adaptare radiofonică radiofonică de Puşa Roth. Regia artistică: Vasile Manta. În distribuţie: Mihai Mălaimare, Mircea Albulescu, Delia Nartea, Marius Rizea, Ion Haiduc, Mihai Niculescu, Anne-Marie Ziegler. Redactor: Costin Tuchilă.Regia de montaj: Florin Bădic. Regia de studio: Janina Dicu. Regia muzicală: George Marcu. Înregistrare din anul 2008.
Vezi: Anul Molière: De la Scaramouche la Sganarelle de Costin Tuchilă, Pușa Roth, revista „Leviathan”, nr. 1 (14), ianuarie–martie 2022, p. 14–15, click aici.
Anul Molière: Molière și Lully (1) de Costin Tuchilă, Pușa Roth, revista „Leviathan”, nr. 2 (15), aprilie–iunie 2022, p. 85–86, click aici.
Anul Molière: Molière și Lully (2) de Costin Tuchilă, Pușa Roth, revista „Leviathan”, nr. 3 (16), iulie–septembrie 2022, p. 52–54, click aici.
Anul Molière: Molière și Lully (3) de Costin Tuchilă, Pușa Roth, revista „Leviathan”, nr. 4 (17), octombrie–decembrie 2022, p. 72–73, click aici.