Actrița Silvia Ghelan a încetat din viață

262
actrita silvia ghelan a incetat din viață

Duminică, 17 martie 2019 s-a stins din viață, după o lungă și grea suferință, la vârsta de 94 de ani, marea actriță Silvia Ghelan, emblemă a teatrului românesc, Doamna Teatrului Național din Cluj.

Trupul neînsuflețit va fi depus în foaierul Teatrului Național din Cluj-Napoca miercuri, 20 martie 2019, între orele 11.00 – 12.00. Slujba de înmormântare va avea loc la capela Cimitirului Central din Cluj-Napoca miercuri, 20 martie, la ora 13.00.

Născută după doar cinci ani de la înființarea Teatrului Național din Cluj-Napoca, Silvia Ghelan a plecat de pe scena acestei lumi acum, când teatrul nostru aniversează 100 de ani de existență. S-a născut în data de 25 octombrie 1924 la Cluj, tot aici a absolvit Conservatorul de Muzică şi Artă Dramatică și a jucat pe scena Teatrului Naţional din Cluj-Napoca timp de nu mai puțin de 58 de ani, din 1948 până în 2006.

Actriţă de o uluitoare complexitate, ea a abordat roluri din cele mai diferite categorii, rezolvate printr-o extraordinară gamă de mijloace. Vocea ei profundă, frumusețea ei luminoasă și prezența ei introspectivă și puternică au fascinat generații de spectatori și de colegi de teatru. A întrupat pe scenă personaje devenite memorabile în interpretarea ei: Wanda în Gaițele” de Al. Kirițescu, Vidra înRăzvan și Vidra” de B. P. Hasdeu, Mona în Steaua fără nume” de Mihail Sebastian, Anisia în Puterea întunericului” de L. N. Tolstoi, Léonie în Părinţii teribili” de Jean Cocteau, Anna Petrovna în Nefericitul Platonov” de A. P. Cehov, Mary Tyrone în Lungul drum al zilei către noapte” de Eugene O’Neill, Doamna Erlyne în Evantaiul doamnei Windermere”, Doamna Arbuthnot în O femeie fără importanță” de Oscar Wilde, Jivka în Doamna ministru” de Branislav Nușici, Anna Fierling în Mutter Courage” de Bertolt Brecht, Femeia în Viața unei femei” de Aurel Baranga, Solange în Mașina de scris” de Jean Cocteau, Lady Torrance în Orfeu în infern”, Amanda în Menajeria de sticlă”, Blanche în Un tramvai numit dorinţă”, Doamna Goforth în Trenul cu lapte nu mai opreşte aici” de Tennessee Williams, Tereza Carrar în Puștile Terezei Carrar” de Brecht (spectacol pentru Televiziunea Română), Dona Rosa în Sâmbătă, duminică, luni” de Eduardo de Filippo, Claire Zachanassian în Vizita bătrânei doamne” de Fr. Dürrenmatt, Doamna din Cameristele” de Jean Genet, Regina Gianelli în Regina Mamă” de Manlio Santanelli. A lucrat sub bagheta unor mari regizori, o colaborare de excepție fiind aceea cu Vlad Mugur sub a cărui direcție de scenă a realizat personaje remarcabile: Clitemnestra în Ifigenia în Aulis” de Euripide, Silvia în Visul” de D. R. Popescu, Cesonia în Caligula” de Albert Camus sau Olga înTrei surori” de A. P. Cehov. În Livada de vișini” de Cehov, de la Teatrul din Târgu Mureș, în regia lui Gheorghe Harag, a interpretat o Ranevskaia care ”înmănunchia câteva din calitățile ei structurale”: „energia de a aprofunda condiția personajului , de a o transgresa spre generalitate.” (Justin Ceuca).

În cariera sa, actrița Silvia Ghelan a interpretat personaje și în trei filme: Serata”, ”Întoarcerea lui Vodă Lăpușneanu” și Întunericul alb”.

O pertinentă evocare a talentului ei actoricesc a fost făcută de criticul Nicolae Carandino, în cartea sa Actori de ieri și de azi”: ”Noblețea Silviei Ghelan nu se poate stabili nici cu blazoane, nici cu pergamente; ea se afirmă în cea mai anodină conversație, ca și în cel mai patetic rol. […] Prezența Silviei Ghelan se manifestă […] mai ales prin imponderabilele unei personalități luminate dinăuntru. Are în gest, în cuvânt, în grelele ei tăceri, o notă particulară, stranie, fără ca acest fel de a fi să o marcheze exclusiv pentru rolurile de mister și de angoasă. Silvia Ghelan nici nu imită pe scenă, nici nu evocă. Se mulțumește să dezvolte și să transforme, acordând cuvântului neașteptate dimensiuni.”

În finalul cărții sale, Silvia Ghelan”, Justin Ceuca îi face actriței un admirabil portret: ”Silvia Ghelan este ea însăși un spectacol de frumusețe, distincție, cu profilul de efigie greacă, cu ținuta dreaptă, parcă de neclintit, în același timp cu un mers ușor, cu o deosebită mobilitate a spiritului. […] Pe chipul ei străfulgerează uneori urmele unor dureri încercate, dar stăpânite. Lumina artei se naște de aici, din adâncurile ființei sale. […] Ființa Silviei Ghelan se dezvăluie în viață și pe scenă, dar păstrează mereu ceva ascuns, nedescoperit, care formează misterul existenței ei, al alchimiei sale. De care suntem mereu atrași, pe care nu-l uităm niciodată.”

Silvia Ghelan s-a aflat și la conducerea Teatrului Naţional din Cluj-Napoca, alături de regizorul Victor Tudor Popa şi actorul Valentino Dain, de la 1 septembrie 1971 până la 14 iunie 1972. În anul 1999, Senatul UNITER i-a conferit Premiul pentru întreaga activitate. A primit cu multă fericire și onoare Decorația Regală ”Nihil Sine Deo”, într-o ceremonie care s-a desfășurat la Cluj-Napoca, în ziua în care ea aniversa 89 de ani, iar Majestatea Sa, Regele Mihai, împlinea 92 de ani.

Îi mulțumim pentru lumina pe care o aducea pe scenă. Îi mulțumim pentru frumusețea, discreția și demnitatea cu care a trăit în jurul nostru. Îi mulțumim pentru răbdarea cu care a iertat toate restriștile care nu au iertat-o pe ea. Îi mulțumim pentru lumina pe care o lasă în urmă.

Comunicat al Teatrului Național din Cluj-Napoca

Silvia Ghelan în ”Visul” de D. R. Popescu, regia: Vlad Mugur, 1968 – fragment

 

Pentru că noi credem în calitatea cititorilor noști, vă rugăm să comentați această însemnare...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.