Aspirina, primul medicament de sinteză (10 octombrie 1903)

Acum 120 ani, în 10 octombrie 1903 Compania Bayer punea în vânzare aspirina. Noul medicament a fost obținut de un chimist bavarez, Felix Hoffman, pentru a ameliora reumatismul tatălui său. Aspirina a fost derivată la început din acidul salicilic, un extract din coajă de salcie, dar în 1899 Bayer a realizat un procedeu de a-l obține prin sinteză. Acesta a fost primul medicament de sinteză și începutul industriei farmaceutice.

Povestea aspirinei se scrie din Antichitate. Cel mai cunoscut medic al Greciei antice, Hipocrate, a descris în lucrările sale, în secolul al V-lea î.Hr., detalii despre o pudră amară extrasă din scoarţa de salcie care avea puterea de a uşura durerile şi de a reduce febra. Amerindienii foloseau acelaşi remediu pentru a combate durerile de cap, febra, durerile de muşchi şi reumatismul.

Proprietăţile pudrei din scoarţă de salcie au fost menţionate şi în texte antice din Sumer, Egipt şi Asiria. În secolul al XVIII-lea, preotul britanic Edmund Stone, a scris că scoarţa salciei este un remediu eficient împotriva febrei.

Salicina, extractul activ al scoarţei de salcie, a fost izolat în formă cristalină în 1828, de către farmacistul francez Henri Leroux şi chimistul italian Raffaele Piria.

Istoria consemnează însă că inventatorul oficial al aspirinei este chimistul german Felix Hoffmann. Născut în Ludwigsburg, în 1868, cu studii farmaceutice urmate la Universitatea din München, Hoffman s-a alăturat companiei lui Friedrich Bayer & Co. în 1894. Chimistul a sintetizat chimic o formă stabilă de pudră de acid salicilic în timp ce experimenta pentru a găsi o metodă curativă pentru reumatismul tatălui său.

După descoperirea acidului acetilsalicilic pur, a devenit conducătorul departamentului farmaceutic al companiei Bayer.

Aspirina, sau acidul acetilsalicilic, este un medicament antiinflamator non-steroidian din familia salicilaților, folosit în general ca un analgezic minor, ca antipiretic sau ca antiinflamator. În plus, aspirina în doze mici are un efect antiagregant și este folosit pe termen lung ca să diminueze riscul de infarct.

Surse: Universul.ro, Wikipedia.

Arhiva rubricii Filă de calendar