„Bacău Fest Monodrame”, cronică de teatru de Mariana Ciolan

210
Ionuț Caras. Sursa foto: Teatrul „Bacovia”
Ionuț Caras. Sursa foto: Teatrul „Bacovia”

cronica de teatru logo leviathanBacău Fest Monodrame este genericul sub care, în organizarea Teatrului Municipal „Bacovia”, se prezintă astăzi publicului unul dintre cele mai vechi festivaluri din țară. Trecut de mult cu bine peste complicata și prea lunga tranziție postcomunistă, iată-l renăscând, dătător de noi elanuri, după pandemie și afișând o nouă tinerețe la cea de-a XXIX-a ediție (5–10 mai 2023). O ediție care s-a dovedit pe deplin capabilă a perpetua și a ridica la noi cote de manifestare și de receptare unicitatea lui, anume, concentrarea exclusivă pe actor. Pe talentul și puterea acestuia de a fi nu doar sufletul unui spectacol, ci spectacolul însuși. Festivalul s-a deschis și anul acesta celor capabili de a-și lua îndrăzneala ca, singuri pe scenă, să capteze publicul, să-l cucerească, să stârnească interogații și îndoieli, ori să provoace lacrimi, surâsuri, hohote de bucurie… Grație Internetului, cred că cel puțin încununarea la vârf a acestui dens maraton teatral de șase zile, premiile acordate de mai multe jurii, pot fi de-acum cunoscute. Le vom aminti și aici laolaltă cu o sumară „foaie de parcurs”, așa cum a fost simțită la cald, în mijlocul publicului băcăuan, al invitaților din țară primiți cu mare ospitalitate, al celor care și-au asumat sarcina organizării și bunei desfășurări, așa încât Bacău Fest Monodrame să fie un adevărat eveniment pentru oraș și pentru viața teatrală, în general. Și, din câte mi-am dat seama, manifestarea a avut o asemenea virtute. Ca participantă la multe alte ediții anterioare, mi s-a părut că acum publicul era nu doar numeros , dar și participativ de o manieră ce nu lăsa dubii în ce privește iubirea și respectul față de arta scenică și de aceia care o înfăptuiesc. Am văzut săli arhipline preponderent alcătuite din oameni tineri și foarte tineri, la fiecare dintre cele trei spectacole-lectură (intrarea liberă) și la cele 11 monodrame (cu spectatori plătitori), adică la ceea ce constituie partea competițională a festivalului, desfășurată alternativ în cele două mici studiouri aflate chiar la intrarea în teatru (doar două dintre recitaluri, din pricina decorului mai elaborat, au avut loc pe scena mare). În privința tinerilor, desigur, își spune cuvântul faptul că unele licee din oraș includ în programă și teatrul, dar nu trebuie scoasă deloc din ecuație, dar absolut deloc, influența benefică și experiența oferite de acest festival unde tinerii fac voluntariat, unii dintre ei mai mulți ani la rând, și oferă un premiu al lor pentru actorii din concurs. Că festivalul are un public al său și că Bacăul este dornic de teatru de calitate (ceea ce se constituie într-un argument dintre cele mai convingătoare pentru Municipalitate de a rămâne alături de această importantă manifestare a urbei care s-a bucurat acum și de sprijinul Primăriei și de acela al Consiliului local) au demonstrat-o și veritabila afluență de spectatori la producțiile invitate hors-concours. Aici, protagoniști au fost, ca de obicei, actori consacrați și cu valoroasă carte de vizită. Între invitații speciali, decopeream apropiați de lung parcurs ai festivalului, precum Marcel Iureș, acum alături de tânăra Roxana Maniu, în Moș Nichifor (Teatru Act), Florin Piersic jr. și Marius Bodochi , în Tzuki și Tati (Teatrul Dramaturgilor), Pavel Bartoș cu al său mai nou One man aproape show (producție Comic Entertainment cu sprijinul Teatrului Odeon). Cu multă căldură a fost întâmpinat spectacolul Teatrului „Toma Caragiu” din Ploiești Ciao, Bella!, într-un fel, și o pledoarie pro domo, aici la festivalul de monodrame, căci cele trei actrițe din distribuție, Clara Flores, Ioana Farcaș și Maria Miruna Lazăr, își împletesc cu tâlc și haz, ca un „tur de forță”, multiplele lor monoloage, ca tot atâtea chipuri ale feminității dezvăluite în acest demers artistic scris și regizat de Antoaneta Zaharia. O relație de tip special cu publicul a adus spectacolul Limite invitat de la Centrul Replika, binecunoscutul teatru bucureștean cu precise și bine țintite mize teatrale îmbinate cu o asumată problematică socială. În festival, s-a adresat unui public format din profesori, invitați pentru vizionare și dezbatere. One woman show-ul prezentat de Mihaela Rădescu (regia Radu Apostol, care semnează scenariul împreună cu Mihaela Michailopol) are ca punct de plecare un caz real, susținut de o minuțioasă documentare, și ridică în mod curajos, lucid aspecte grave, sistemice cu care se confruntă învățământul azi.

Pentru publicul secțiunii competitive, în rândul căruia au fost, cum spuneam, nu puțini invitați din lumea teatrului, o plăcută trăire a fost legată de nivelul ridicat al actului artistic oferit la această ediție. Am văzut recitaluri actoricești bine gândite și puse în scenă, cu teme incitante și de actualitate, interpetări dăruite. O seriozitate și un profesionalism – și în alcătuirea spectacolelor și în felul în care erau aduse în fața publicului – care obligă pe mai departe festivalul la un standard ridicat al exigențelor de selecție. Desigur, plaja de oferte a fost poate mai mare decât în alte dăți – peste 40 de monodrame din țară și din străinătate au fost propuse teatrului și peste 30 de texte spre lectură. Poate este rezultatul pozitiv al grelei perioade din care tocmai am ieșit, s-a spus. Lucrul actorului pe cont propriu (și a celui înclinat să apuce condeiul) fiind desigur o cale de a trecere mai lesne peste perioada frisonantă a izolării (una dintre mondrame, #nu eu, cu Andreea Tănase de la Teatrul „Tony Bulandra” din Târgoviște, are ca temă chiar redefinirea eului confruntat cu un mediu explicit claustrant și fantomele propriului trecut). Dar dincolo de orice statistică sau presupunere, rămâne faptul că tânărul director al Teatrului „Bacovia”, actorul Eduard Burghelea, împreună cu stafful festivalului de care a știut să se înconjoare, a operat cu evidente și lăudabile criterii de gust și de calitate artistică. Iată nu doar un atuu, dar și un imbold pe drumul direcțiunii teatrului la care s-a angajat.

Tema relațiilor de familie era comună în două monodrame din repertoriul Teatrului Tineretului din Piatra Neamț, unul (Nu atingi niciodată victima de Maria Manolescu Borșa), în care Ecaterina Hâțu întrupează strădaniile aproape disperate ale unei mame de a reface legătura cu fiul ei, iar celălalt (Pattern de Daniel Chirilă), în care Daniel Beșleagă descoperă sensuri subtile ale unei duble tranziții fiu-tată. Singurătatea unui muzician introvertit și neîmplinirile lui sentimentale au fost cu plăcut și delicat umor înfățișate de actorul ucrainean Ihor Totov, în Kontrabas, de Patrick Suskind, în timp ce foarte tânărul Bogdan Iancu, debordând de o energie explozivă ce și-a aflat un deplin ecou în public, a trasat un dinamic, vibrant, nevrotic portret al tânărului corporatist față cu stresuri contemporane din monodrama Perfect compus, de Andrei Măjeri (producție independentă din București). Mihaela Alexandru, de la Asociația Antiteatru din Brașov, ne-a propus un recurs la istoria recentă (Amalia respiră adânc de Alina Nelega), iar Alexandru Betringhe, de la Teatrul „Anton Pann” din Râmnicu Vâlcea, o viziune asupra lumii cu punct de sprijin în capodopera Iona, de Marin Sorescu. Un demers ambițios întreprinde Bogdan Buzdugan îmbrățișând portretizarea lui Paul, eroul lui Petre Barbu din Sufletul pereche, cu însingurările și pierderile, dar și recuperările care îi jalonează existența. Acesta a întrunit exigențele colegilor actori din Teatrul „Bacovia” care i-au acordat Premiul „Actori pentru Actor – Dinu Apetrei”. Faptul că se întâmpla chiar de ziua sa de naștere i-a adus o emoție mai mare. De o bună apreciere s-au bucurat alte două interprete. Nu doar a publicului, ci și a juriului desemnat pentru categoria monodramă care le-a acordat nominalizări. Le numim pe Oana Pușcatu, care a arătat o mare mobilitate a stărilor emoționale, largă disponibilitate interpretativă, de la rafinată ironie și unduitor umor la accente grave, de veritabilă tragediană, într-un joc convingător interactiv, dominând întregul spațiu al sălii cu energie vibrantă, în Vinovat,-ă, un pertinent semnal de alarmă cu privire la intervențiile nesăbuite ale omenirii și alarmantele schimbări climatice (Centrul Replika în parteneriat cu Beznă Theatre), și pe Marcela Motoc, care a dat viu și colorat contur tristeții iremediabile a personajului din Fata din curcubeu (de Lia Bugnar), nu fără a-l lipsi de un văl delicat de lirism și umor, de un magnetism care i-a a adus, în plus interpretei și „Premiul voluntarilor- Ștefan Iordache”. Premiul cel mare (acum în valoare de 3000 de euro) și Trofeul Bacău Fest Mondrame 2023, acordat de juriul format din criticul de teatru Maria Zărnescu, regizoarea Sânziana Stoican și actorul George Ivașcu, i-a revenit actorului Ionuț Caras. El a prezentat monodrama Oglinda neagră, adaptare după nuvele Roaba și Suflul de Luigi Pirandello, spectacol din repertorul Teatrului Național din Cluj-Napoca, în regia lui Roberto Bacci. În evoluția sa care a ținut într-o priză tensionată audiența și-au spus cuvântul talentul indubitabil, gama bogată și nuanțată a mijloacelor de expresie capabile să-i permită glisarea cuceritoare de la un chip uman la altul, de la sugestia realității la aburii închipuirii, sondând abisurile ființei, mereu atent la reflexiile ei, într-un discurs de o gradație dinamică și o eleganță clasică. „E un premiu important pentru mine, a spus actorul Ionuț Caras. Este singurul festival care pune actorul în prim-plan. E cu totul altă experiență față de un spectacol în care ești înconjurat de parteneri, de colegi. Totul e diferit într-o monodramă.Mă bucur pentru reîntâlniri și reacția caldă, sinceră din timpul spectacolului.”

În cadrul concursului de texte dramatice, trei, semnate de oameni legați profesional de scenă, au rămas în faza finală a lecturilor cu public : 8 Martie de Dana Voicu, monodramă care reconstruiește caleidoscopic existența unei fiice, din copilărie la maturitate, pe fondul raporturilor cu propria ei mamă, True Blue de Andrei Măjeri, o structură de șapte monoloage, inspirată de conflagrația care a scindat fosta Iugoslavie, care urmărește efectele ei, în timp, la nivel personal, asociind trimiteri subtile la tragismul războiului, în general, și Chimia unei gume de mestecat aruncate pe stradă de Codruța Cadar, povestea unui adolescent care se confruntă cu moartea mamei, alcoolismul tatălui, tentațiile paradisurilor artificiale și întrebări existențiale definitorii pentru calea sa în viață. Juriul – format din Monica Andronescu, critic de teatru, Claudiu Groza, teatrolog și expert cultural, și Andrei Huțuleac, actor și regizor – a desemnat ca fiind câștigător al „Premiului Valentin Nicolau” (și conform regulilor festivalului dobândind statutul de potențial spectacol pe scena Teatrului „Bacovia”) acest ultim text scris de tânăra clujeancă, studentă la Teatrologie. Lecturile au trecut bine spre public grație calităților dramaturgice indubitabile în fiecare dintre textele generos ajutate de interpetarea nuanțată a actorilor Alina Simionescu, Vlad Nicolici, Ștefan Alexiu, din colectivul Teatrului „Bacovia”, „vegheați” de studenții la regie Robert Vlad, Andrei Piu, Alexandra Bandac (clasa Antonela Cornici) în baza unui parteneriat între teatrul băcăuan și Universtiatea de Arte „George Enescu” din Iași. Odată căzută cortina peste ediția Bacău Fest Monodrame 2023, referindu-se la ansamblul ei, criticul de teatru Doru Mareș, cel care s-a aflat de mai bine de zece ani aproape de teatrul băcăuan și de festivalul organizat aici, ne spunea : „Ce dovadă mai bună că Bacăul are nevoie de acest festival decât participarea publicului, spectacolele s-au jucat sold-out și în concurs și hors-concours. Apoi, băcuanii au putut vedea artiști din diferite generații, cu experiențe diferite, în producții independente ori din teatrele de stat și au salutat cu căldură prezența acelora care revin în oraș cu drag de acest public și pe care îi putem numi marii prieteni ai teatrului și ai festivalului de aici, de la actori ca Marcel Iureș ori Florin Piersic jr, la oameni de teatru ca Adrian Titieni, Miklós Bács și Călin Ciobotari, ultimii trei susținând împreună anul acesta conferința «Metode și mecanisme de construcție a rolului».  Ea s-a dovedit în fapt un dialog benefic, foarte animat, dezinhibat și antrenant. Și mă bucur, de asemenea, nespus că am putut să o aducem pe Mihaela Rădescu și să provocăm acea întâlnire teatrală specială.”

Tot sub egida festivalului, cu participarea directorilor de teatru din zona estică a țării, s-a organizat în ultima zi de festival (dar unii invitați s-au putut bucura pe parcursul lui și de unele spectacole) o conferință despre „Rolul teatrelor în dezvoltarea culturală a comunităților locale”. Moderator a fost dna Aura Corbeanu, vicepreședinte UNITER (uniune aflată constant printre susținătorii acestui festival). Momentul cel mai fierbinte emoțional, decernarea premiilor, a fost acompaniat, și de un altul ca un veritabil omagiu adus teatrului prin chiar membrii trupei organizatoare. Aceștia au oferit, în aplauzele publicului și ale invitaților din țară, recenta producție intrată în repertoriul Teatrului „Bacovia”, Uzina artiștilor, spectacol în regia lui Matei Lucaci Grunberg despre… cei care fac spectacole, unde este vorba și de cei pentru care se fac.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.