Bătălia de la Marengo

64
Louis-François, Baron Lejeune, „Bătălia de la Marengo”, 1802, Palatul Versailles
Louis-François, Baron Lejeune, „Bătălia de la Marengo”, 1802, Palatul Versailles

fila de calendar rubrica leviathan.roAstăzi, 14 iunie 2020, se împlinesc 220 de ani (1800) de la victoria francezilor asupra austriecilor în timpul Războaielor Napoleoniene. Bătălia de la Marengo (un sat în nordul Italiei, la 8 km est de Alessandria), a fost una dintre cele mai mari victorii ale lui Napoleon Bonaparte, care i-a obligat pe austrieci să cedeze Franţei nordul Italiei.

Bătălia de la Marengo  a constituit bătălia cea mai importantă a Războiului celei de-a doua Coaliții. În ciuda succesului inițial al austriecilor, care reușiseră să învingă armata franceză până la începutul după-amiezii, sorții bătăliei s-au schimbat în mod dramatic, astfel că, până seara, francezii au câștigat o victorie decisivă.

Bătălia a început atunci când comandantul austriac, generalul Melas a lansat un atac concentrat asupra forțelor franceze ale Primului Consul Bonaparte. Acesta din urmă își divizase trupele, trimițând un puternic detașament sub comanda generalului Desaix pentru a repera forțele austriece, despre poziția cărora nu se știa nimic. Astfel, atacul austriac este surprinzător și francezii sunt copleșiți numeric. Nici măcar șarja de cavalerie eroică a generalului Bessières nu poate opri atacul austriac, care reușește să străpungă linia franceză, oblingându-i pe aceștia să se retragă, spre ora 14. Continuând să împingă înapoi armata franceză, armata austriacă își expune flancul, tocmai atunci când Desaix, rechemat de urgență pe câmpul de bătălie, sosește cu toate forțele sale, dinspre sud. Desaix comandă infanteria franceză și atacă, ordonând de asemenea o șarjă violentă a cavaleriei sale, comandate de generalul de brigadă Kellermann. Atacul combinat dă imediat rezultate, respingând armata austriacă, surprinsă de apariția neașteptată a întăririlor franceze, dar generalul Louis Charles Antoine Desaix este ucis în luptă.” (Wikipedia).

Ecouri ale bătăliei de la Marengo re regăsesc în drama în cinci acte La Tosca de Victorien Sardou, a cărei acțiune începe în ziua de 17 iunie 1800, în biserica Sant’Andrea della Valle din Roma și se încheie în zorii zilei următoare, 18 iunie 1800, la castelul Sant’Angelo din Roma. În piesă apar veştile contradictorii, deşi trecuseră trei zile de la bătălie: mai întâi despre victoria austriecilor, apoi realitatea din seara zilei de 14 iunie, răsturnarea situației și, odată cu ea, speranțele de libertate ale „complotiștilor”, adepți italieni ai lui Napoleon și ai ideilor Revoluției Franceze. Premiera absolută a piesei a avut loc la 27 noiembrie 1887 la Théâtre de la Porte Saint-Martin din Paris, cu Sarah Bernhardt în rolul titular. Succesul la public a fost extraordinar, în contrast cu receptarea critică a premierei. La Tosca s-a jucat în 3000 de reprezentaţii numai în Franţa, făcând apoi înconjurul lumii, fiind montată din Egipt și Turcia până în Statele Unite, Brazilia, Australia. Criticilor care considerau că piesa este superficială, fără caractere puternice, o melodramă oarecare, autorul le-a răspuns indirect că o piesă jucată de peste 3000 de ori nu poate fi o piesă proastă… La Tosca a cunoscut numeroase adaptări, inclusiv pentru teatrul japonez. A fost ecranizată de mai multe ori, dar faptul că e cunoscută în epoca modernă se datorează celebrității operei lui Puccini, Tosca, pe un libret de Luigi Illica și Giuseppe Giacosa după drama lui Sardou – premiera la 14 ianuarie 1900, la Teatrul Constanzi din Roma, cu Hariclea Darclée în rolul Floriei Tosca.

Arhiva rubricii Filă de calendar

Pentru că noi credem în calitatea cititorilor noști, vă rugăm să comentați această însemnare...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.