„De la «Furtuna» la «Zorba»…” de Ionuț Cristache
De curând, spectacolul Zorba a îmbrăcat haine noi la teatrul din orașul meu, Teatrul „Tony Bulandra” din Târgoviște. Povestea mea pe care v-o spun...
„MHS” de Ionuț Cristache
Mai bine de 40 de ani, de pe ferestrele liceului în care am fost proful de filosofie am privit direct în curtea casei în...
„Caisă și Nana, doi motani din lumi diferite” de Ionuț Cristache
La naiba cu oamenii zilei, mici, pătați, agramați, plagiatori și alte specimene la modă! Acum la început de an nou, marginea filosofiei mele este...
„Oameni lăbărțați” de Ionuț Cristache
Am mai scris despre specimenul de mai jos, am crezut că a dispărut, că s-a evaporat pe undeva. Aiurea… L-am văzut de curând, era...
„Azi, de ziua mea…” de Ionuț Cristache
După doi ani de… pensie! Nostalgii? Nu chiar... În deja prea lunga mea „carieră didactică” am avut norocul unor elevi adevărați, mulți dintre ei...
„O distopie de toamnă?” de Ionuț Cristache
Să mă iertați, am stat multă vreme să mă gândesc dacă să vă trimit textul acestei tablete. Revista „Leviathan” este una sobră, cu un...
„Despre amăgiri, la sfârșit de an” de Ionuț Cristache
Amăgirea este viclenie, înșelăciune, iluzie. A amăgi pe cineva e sinonim cu a ispiti, a ademeni, a atrage prin promisiuni mincinoase. Totul stă, la...
„O amintire, două…” de Ionuț Cristache
În colecția „Cartea de teatru” a Editurii Humanitas a apărut, cu mai multă vreme în urmă, Profu’ de Jean-Pierre Dopagne. Citea pentru noi, din...
„Un personaj…” de Ionuț Cristache
L-am văzut de departe, îl cunoșteam… Eram în căutarea unui personaj, știam cum ar trebui să fie, dar nu-l găseam în liniștea camerei mele....
„Cum mai suntem?” de Ionuț Cristache
Chiar așa, cum mai suntem? Agitați, nemulțumiți, îngândurați, iritați de toți și de toate… Și, scuzați de vorbă grea, lumea e atât de mare,...
„Despre nimic în câteva secvențe…” de Ionuț Cristache
Prima…
Vă reamintesc câteva versuri, dintr-un cântec al Trupei Taxi: Despre nimic… „Zi de zi câte un pic/ A obosit să-l retrimit la nesfârșit/ În...
„Despre limită și limite” de Ionuț Cristache
O introducere…
Nu-i nimeni vinovat de neîmplinirile noastre, spunea Constantin Noica, limitele interioare sunt mai dureroase decât orice limită exterioară.
Limita, cum se știe, este un...
„Spre cădere, cu îngăduință” de Ionuț Cristache
A doua…
Și azi, alte îngândurări despre cădere… Căderea este, cel mai des, una a libertăţii. S-a spus că prin cădere omul pierde libertatea edenică...
„A doua zi” de Ionuț Cristache
Găsesc, rătăcite între filele unei cărți pe care o iubesc, câteva rânduri înghesuite, nici nu pare să fie scrisul meu, literele se adună ascuțite...
„Șlefuind lentile” de Ionuț Cristache
Ce faci? îl întreba un personaj celebru pe un prieten al lui de foarte departe. Șlefuiesc cuvinte, i s-a răspuns.
Și da, răspunsurile de azi vin numai...
„Viața și întâmplările ei mici…” de Ionuț Cristache
Acesta e un subiect despre care mi-aș dori să vă scriu mai mult… Aș vrea să pot descoperi și întâmplările mici, care ne fac...
„O introducere necesară…” de Ionuț Cristache
Gata, am aflat, cei mai mari oameni politici din țară, intrați sau nu în rotativele noastre originale, vor pleca pentru o vreme la Universitatea...
„Ce să mai zici?” de Ionuț Cristache
Și eu, nefericitul de mine, scriam cândva că: timp de zeci de ani, pe la sfârșit de octombrie „predam” elevilor mei capitolul despre sensul...
„Altfel, cu vremurile…” de Ionuț Cristache
Liniștea, zicea un personaj celebru, este omul însuși. Cineva credea că un autoportret este o natură moartă. E o singurătate de neclintit, e profilul unui chip...
„Stranietatea barbariei și încă ceva…” de Ionuț Cristache
În urmă cu aproape 20 de ani, am avut un fel de „perioadă Emmanuel Levinas”. Câteva luni am citit tot ceea ce am putut...
„Teatrul din orașul meu…” de Ionuț Cristache
În studenție, în anii ’70, am văzut toate marile spectacole ale teatrelor bucureștene. N-aș fi crezut, mulți ani mai târziu, că voi regăsi aici,...
„O poveste la sfârșit de aprilie” de Ionuț Cristache
Am un personaj pe care-l plimb prin împărăția utopică a poveștii mele. Acolo, în împărăția hodorogită, trăia vestitul Căcărează, apăruse pe lume într-un saivan...
„Spre cădere, cu îngăduință” de Ionuț Cristache
Prima…
Cea mai mare glorie, spunea Confucius, nu constă în a nu cădea, ci în a te ridica după fiecare cădere, iar Blaga adăuga: cine...
„Cam fără rost” de Ionuț Cristache
Astăzi mă gândesc, deși cam fără rost, să le reamintesc dregătorilor vremelnici ai țării mele câteva sfaturi din Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul...
„Niște holbați…” de Ionuț Cristache
Holbaților li se mai spune boldiți, dar și zgâiți, bulbucați. Alteori, mai sunt numiți boboșiți, bolbogați, căscați, umflați sau bălăbănoși.
E un exercițiu de...
„O lume bolnavă, bolnavă…” de Ionuț Cristache
Citesc, fără mirare, că romanele polițiste ale Agathei Christie au fost modificate pentru a elimina limbajul potențial ofensator. Potrivit ziarului „The Telegraph”, editorul Harper...
„Viață de greieri” de Ionuț Cristache
Și cum mai suntem? Precum greierii dintr-o legendă chineză, care se nasc, cântă, depun ouă și apoi mor într-o oală întunecată și strâmtă. Nu-i...
„Filosofia este necesară fiecărui om?” de Ionuț Cristache
O viață întreagă (de dascăl…) am tot încercat să le spun așa celor peste 40 de generații de adolescenți, aflați în fața ochelarilor mei...
„O poveste mai veche” de Ionuț Cristache
Dar povestea mea este, totuși, pentru oamenii noi, să mă iertați dacă v-am mai spus-o cumva!
Într-un mic sat evreiesc din Polonia era o singură...
„Visele vieții ei…” de Ionuț Cristache
A fost 8 Martie și mi-am amintit (cum altfel?) de Mama. Recitesc din cartea ei, apărută cu puțină vreme înainte de plecarea Mamei în...
„Prietenii mei cei mai buni” de Ionuț Cristache
Primul a fost Nero, un brac german… L-am moștenit atunci când am cumpărat o casă, pe strada Liniștei, în centrul orașului meu. A devenit...
„Unui nene învârtoșat și orgolios peste măsură” de Ionuț Cristache
Apare tot mai rar… Și bine face, tot nu prea are nimic de spus! Parcă i-aș citi un vers din Macedonski: „Orgoliul meu este...
„O făcurăm și p-asta!” de Ionuț Cristache
Am scris cândva, cu îngândurată resemnare, despre plecare… Spuneam atunci că, de la o vreme, încurcat în gânduri și în priviri, am asociat istoria...
„Gândirea de grup și lumea noastră…” de Ionuț Cristache
Aceasta e doar o poveste despre rotative și permutări, făcute pas cu pas, către prosperitatea patriei în zbor. În picaj, de fapt.
Știți întrebarea aceea...
„Ceva despre singurătate și magie…” de Ionuț Cristache
Acum câțiva ani am scris un roman despre singurătate… De fapt, în el sunt Două povești despre singurătate… Așa se și numește cartea mea. ...
„Tot în margine de filosofie…” de Ionuț Cristache
O tristețe mai veche, dar tot așa de actuală… Un prieten, profesor de filosofie, a ieșit la pensie, acum câțiva ani. Cu amărăciune, el...
„O amintire de dinainte de pensionare… Vremea și vremurile…” de Ionuț...
Și cum mai sunt vremurile? Dar vremea? Să vă povestesc și eu… Zilele trecute, în hotelul de patru stele, plantat în buricul orașului, chiar peste...
„Viața, un țipăt (un strigăt) între două tăceri?” de Ionuț Cristache
Doi…
Țipătul, strigătul este un șir de sunete emise de cineva cu voce ridicată și, desigur, mai este și una dintre cele mai celebre picturi...
„La pas domol, prin orașul meu adormit…” de Ionuț Cristache
A revenit acasă, pentru câteva săptămâni, un bun prieten, fost coleg de liceu, doctor în Rochester, statul New York, din marea Americă. L-am însoțit...
„Despre lipsa de speranță și nu numai…” de Ionuț Cristache
Cu optimism, la început de an… Conform Asociaţiei Americane de Psihologie, lipsa de speranţă reprezintă sentimentul pe care îl avem atunci când credem că...
„Macbeth de… Târgoviște” de Ionuț Cristache
O amintire, din anii trecuți, tot de la Teatrul „Tony Bulandra”…
Se spune că Macbeth aduce ghinion celor care-l montează sau îl joacă. La Teatrul...
„Să te miști din fața soarelui” de Ionuț Cristache
Am publicat acum patru ani un roman (Două povești despre singurătate), în care prima poveste este una despre uitare și bătrânețe, despre neputință și...