Încercăm să ne regăsim. Viaţa, ca o poveste, ne dezvăluie şi în acelaşi timp ne ajută să redescoperim speranţe noi în orice clipă, în fiecare zi privind spre un nou răsărit de soare strălucitor… Ce ne dorim sau ce visăm nu putem conştientiza când totul nu ne este clar, nu putem descrie cu adevărat ceea ce simţim atunci când sentimente şi amintiri în avalanşă ne răscolesc sufletul.
Visul uitat încearcă să renască şi să motiveze din nou. Se teme însă… Visuri şi dorinţe o mie. Doar visuri? Lupta cu propriile sentimente din nou reapare.
Milioane de visuri şi amintiri aruncate, prăfuite… ce am vrea să le uităm, amintiri ce dor, momente cu noi şi despre noi… ne duc spre regăsire.
Poveşti, poveşti, poveşti… care dintre toate acestea înseamnă adevăr?
Începutul fiecărei reuşite poate fi uimitor. El este definit printr-un surâs ce readuce bucuria celor ce preţuiesc adevărul.
Renaştere… adevărul ca un surâs.
Credem, renaştem, reconstruim, continuăm să împlinim visuri, destine, speranţe şi astfel, fără să ne dăm seama, ne redescoperim.
Cu fiecare gând cautăm bucurii şi împliniri. Ne amăgim cu fiecare gând măreţ despre destinul clipelor dulci-amărui din viaţa noastră.
Visul este ceea ce avem astăzi, este acel dram de zâmbet la care nu vom renunţa, mai este şi curcubeul împlinirii unui vis.
Amintirile senine sunt parte din viaţă, din vis, parte din împlinire şi speranţă. Visul, fiind bucurie, este ceea ce purtăm în suflete. Este imboldul către bucurie şi progres la care nu vrem să renunţăm. Reuşitele sunt încununarea acestor fapte pline de iubire, dăruire şi mulţumire pentru oameni şi prin oameni.
Arhiva rubricii Fluturi fără aripi de Ana Irina Bodron