”Cezar Petrescu și Cartea Unirii” de Daniela Șontică

325
Daniela Șontică Cezar Petrescu Cartea Unirii memor leviathan.ro

logo rubrica memor daniela sontica leviathan.roÎn apropiere de Cotnari, la Hodora, județul Iași, s-a născut, în anul 1892, Cezar Petrescu. A fost primul dintre cei şapte copii ai soţilor Olga şi Dimitrie Petrescu. Deși născut în pitoreasca Moldovă, totuși, scriitorul Cezar Petrescu a fost atașat mai mult de București și de Bușteni, în localitatea de pe Valea Prahovei existând și casa lui memorială.

A absolvit Dreptul, dar n-a profesat niciodată meseria. În tinerețe a fost foarte bolnav, fie de tuberculoză, fie de depresie. Bolile și-au pus amprenta și pe scriitura lui, romanele fiindu-i pline de personaje tragice. A conturat povești de oameni ratați, în pragul nebuniei, plini de drame existențiale, de cele mai multe ori niște învinși ai vieții. Cezar Petrescu a scris enorm, peste 70 de volume de o mare diversitate. Scria cu foarte mare ușurință, de altfel, a simțit nevoia încă de la 15 ani să noteze zilnic impresii despre orice, lăsând după moartea sa peste 3.500 de pagini cu însemnări.

Cezar Petrescu în 1921
Cezar Petrescu în 1921

A debutat abia la 30 de ani, cu ”Scrisorile unui răzeş”. Cele mai cunoscute romane ale sale sunt ”Întunecare”, având ca temă Primul Război Mondial, şi ”Calea Victoriei”, un roman despre Bucureşti, oraşul modern cosmopolit, cărți care i-au adus Premiul Naţional pentru proză în 1931. Se rețin de asemenea ”Aurul negru”, ”Apostol”, ”Baletul mecanic”, ”Oraș patriarhal”, ”Carlton”. Romanul pentru copii ”Fram, ursul polar” este o capodoperă a genului, prima ediţie fiind ilustrată de Tonitza.

Camil Petrescu era deranjat că adesea era confundat cu Cezar Petrescu pe care îl considera un scriitor de consum.

Cezar Petrescu era și un neobosit jurnalist, scria zilnic câte două-trei articole pentru ziarele ”Adevărul”, ”Dimineața” și ”Curentul”, iar mai târziu pentru publicațiile lui Iorga. Din corespondenţa lui reiese că era mereu grăbit, stresat de termenele de predare a manuscriselor.

În amintirile lui Vlaicu Bârna, romancierul apare drept un om carisamatic, care iubea vinul bun și întâlnirile cu prietenii. Era un bun povestitor și imita cu talent diferite persoane cunoscute, spre amuzamentul celor din jur. Cezar Petrescu a murit la 69 de ani, bolnav de cancer.

La 10 ani de la realizarea Unirii celei Mari, Cezar Petrescu a publicat o antologie ”pe înţelesul tuturor şi gustul tuturor”, cum spunea el, pentru a marca trecerea unui deceniu de la Unire. În paginile volumului intitulat ”Cartea Unirii, 1918 – 1928” (Ed. Luceafărul Soc. Anon., Bucureşti, 1929), sunt adunate articole despre jertfele războiului de întregire naţională, evocări ale unor personalităţi care au înfăptuit Unirea, studii istorice, pagini de proză referitoare la acestea. Unele texte sunt semnate de scriitori, între care Mihail Sadoveanu, Nichifor Crainic, Emanuel Bucuţa şi Cezar Petrescu însuşi, altele, de publicişti.

În antologia sa, Cezar Petrescu are trei capitole semnificativ intitulate: ”Cartea robiilor”, ”Cartea războiului”, ”Cartea Unirilor”. El face, de fapt, trei ample studii istorice şi culturale ale ţinuturilor româneşti aflate sub ocupaţie străină secole la rând, amintind ce au însemnat pentru Transilvania, Bucovina şi Basarabia păstrarea limbii române, a conştiinţei de neam şi a tradiţiilor româneşti, amintind şi jertfele din războiul de întregire, neuitând de tot ceea ce a premers în istorie acestui drum al libertăţii: răscoalele, importanţa ideilor măreţe ale unor figuri emblematice ca Avram Iancu, Simion Bărnuţiu, paşoptiştii, memorandiştii şi toţi luptătorii pentru idealul naţional.

”Regele nostru – scrie Nichifor Crainic în textul ”Regele Ferdinand”, cuprins în antologie – a fost plăsmuit din esenţa marilor eroi ai istoriei. Dacă naţiunea, pământul şi dreptul sunt lozinca închegată astăzi din sângele tuturor popoarelor, Regele a făcut-o de la început formula domniei lui. Ceea ce l-a deosebit de stăpânitorii vestiţi ai trecutului este iluminaţia cu care a răsturnat dreptul său divin, metafizic, de a domni într-o tragică datorie umană de a se jertfi. Coroana lui e identică cu democraţia. De aceea, astăzi, spânzură de amintirea lui inima unui popor întreg”.

Întreaga carte glorifică ideea de Unire şi schiţează edificator atât portretul jertfei colective a poporului în război, cât şi ale suveranilor care au avut privilegiul de a fi rege şi regină ai României Mari, Ferdinand şi Maria.

Vezi arhiva rubricii Memor de Daniela Șontică

Pentru că noi credem în calitatea cititorilor noști, vă rugăm să comentați această însemnare...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.