„Nino Nino” mi se pare! Şi nu greşim când afirmăm asta, pentru că ieri, 10 aprilie 2021, copiii de la grupul artistic „Nino Nino” au inundat atmosfera din parcul Grădina Mare din Brăila cu voioşie şi cu cântecele lor, atrăgând curiozitatea trecătorilor care s-au grăbit să-i fotografieze şi să-i filmeze. De ce? Pentru că erau mari în acel moment, nu v-am spus?
La întâlnirea de ieri am intenționat, inițial, să purtăm câteva discuţii mai serioase despre spectacolul Speranţa Nino Nino, să stabilim definitiv scenariul, dar și distribuirea pe roluri a copiilor, apoi să încheiem cu degustarea unei savuroase pizza.
Nu prea s-a petrecut aşa. Discuţii au fost, desigur, dar una peste alta. Lică Barbu, coordonatorul grupului, încerca să păstreze planificarea acestei activități, dar n-ai să vezi.
Copiii erau aşa de entuziasmaţi, nu se mai întâlniseră de vreo două săptămâni, încât orice abordare a unui subiect zbura printre crengile copacilor din parc.
Crezând că micii artişti s-au plictisit de repetiţii, mereu şi mereu aceleaşi texte și gândul lor era la joacă şi ţopăială, Şefulicuţă a căutat să evite repetiţiile momentelor artistice şi a încercat să le recomande copiilor, la o discuţie pe bancă, câteva aspecte privind interpretarea şi atitudinea artistică. Şi alte păreri.
Surprinzător, exact asta nu voiau şi au insistat să se treacă la repetiţii. Aproape toţi copiii ştiau pe de rost toate textele, ale lor şi ale celorlalţi, cu toate că mai fluturau pe sub ochi hârtiile redactate cu rolurile fiecăruia. Din teama de a nu greşi. Aşa i-a spus la ureche Alma Guedenon (Vrăbiuţa) lui Şefulicuţă. Asta înseamnă că încă mai e de muncă.
S-a remarcat faptul că acestor copii le place mult scenariul şi nu se plictisesc de rolurile lor. Ceea ce este o realizare evidentă, am spune.
Noroc că Şefulicuţă a fost pregătit de acasă cu tehnica respectivă pentru repetiţii, adică telefonul mobil şi o micuţă boxă mobilă, de ajuns cât să se dea startul la cântat şi la dansat.
O vizită plăcută, neașteptată, am spune, ne-a făcut doamna Tincuţa Gherghiceanu, poetă şi pictoriţă recunoscută în lumea culturală brăileană, care a venit la întâlnirea copiilor pentru a achiziţiona două exemplare din cartea „Nino Nino” şi poveştile copilăriei, carte scrisă şi ilustrată de copiii de la „Nino Nino”, apărută recent la Editura Leviathan.
Distinsa doamnă i-a bucurat pe copii cu o cutie de bombonele cu ciocolată, drept pentru care îi mulţumim frumos pentru gestul delicat şi, mai ales, pentru afecţiunea pe care o arată copiilor de la „Nino Nino”!
Totodată, îi mulţumim şi lui Ionuţ Matei, tăticul Mirunei Gabriela Matei (Perluţa), pentru ajutorul pe care ni l-a oferit la făcut poze şi filmări!
Comanda pentru pizza era stabilită pentru ora 13.00, iar Şefulicuţă, nerăbdător, nu a avut ce face şi le-a spus copiilor ora. Atât i-a trebuit. Trebuia să fie o surpriză, zău aşa!
Din minut în minut, Şefulicuţă era atenţionat că mai sunt atâtea minute. Norocul lui că pizza a venit, adusă de curier, mai devreme cu 10 minute şi-a scăpat de sâcâială.
Astfel a început festinul cu pizza. Nu mai conta că nu aveau şerveţele, furculiţe sau cuţitaşe. Toţi erau nerăbdători să devoreze pizza. Nici nu mai vorbeau.
Ceea ce l-a surprins plăcut pe Şefulicuţă a fost că, după terminarea momentului pizza, copiii voiau să continue repetiţiile. Niciun gând să plece acasă.
Asta au observat şi vrăbiuţele, strânse ciotcă în copacul de lângă copii, care rămaseseră cu ciocurile căscate că, poate-poate, le-au lăsat şi lor firimituri din pizza aia a naibii de bună!
Un pescăruş, venit în zbor de la Dunărea din apropiere, a tras un chiot păsăresc de bucurie, ca un final al întâlnirii copiilor de la „Nino Nino”.
Vezi arhiva Proiect Zâmbetul unește
Pagina de facebook a proiectului
Vezi și: arhiva rubricii Lumea lui Licuță de Lică Barbu
