Multă lume se întreabă de la ce vine numele de ”Leviathan”? ”Leviathan” este titlul unei cărți de notorietate pentru tot ceea ce înseamnă filosofie politică și nu numai. Thomas Hobbes (1588 – 1679), probabil cel mai bun filosof politic din epoca modernă, este cel care a scris această lucrare în secolul al XVII-lea.
Filosofia este o lume a metaforelor și a modului în care acestea pot fi interpretate, sub pecetea multiplelor sensuri pe care le poate avea un cuvânt sau o expresie. De ce numește Hobbes capodopera sa ”Leviathan”? Pentru că a căutat în sens metaforic să ilustreze o imagine a forței și a puterii de care oamenii să știe de frică. Numai prin acest mod oamenii pot trăi în pace, altfel ar trăi în starea naturală în care omul este lup pentru ceilalți, ”homo homini lupus” (expresie din limba latină folosită de Hobbes). Leviathan este numele monstrului marin din Cartea lui Iov (Vechiul Testament), ”șarpele cu limba ascuțită”.
Cine a văzut, fie și numai la televizor, războaie, conflicte sângeroase, haos între oameni, certuri și dispute degenerante, se poate întreba pe bună dreptate: ce îi face pe oameni să treacă peste ele și să nu își dea în cap unul altuia? Ce îi ține pe oameni să trăiască împreună și să se suporte unul pe altul? Soluția este dată de o putere superioară care să îi țină în frâu și să reprezinte o autoritate supremă și garantul înțelegerii între acestea. Hobbes dezvoltă mai pe larg aceste aspecte în cartea sa ”Leviathan”. Garantul înțelegerii între două părți este și trebuie să fie o putere superioară recunoscută de ambele părți. Această putere este statul, care prin contract social este învestit cu putere de coerciție, o coerciție legitimă care să asigure pacea.
În starea naturală, toți oamenii sunt egali și fiecare are toate drepturile, adică să dețină și să facă ceea ce își dorește. Fiecare om are libertatea de a face uz de dotarea naturală și de a aplica toate mijloacele pentru a se conserva. Întrucât fiecare aspiră la propriul său avantaj în detrimentul altora și cum tot mai mulți sunt stăpâniți de aceeași aspirație, este clar pentru Hobbes că ”starea naturală a oamenilor, înainte de a se fi unificat formând statele, a fost războiul, și anume… războiul tuturor împotriva tuturor (bellum omnium contra omnes).”
Acest război ar putea fi veșnic. Hobbes afirmă că viața este solitară, mizeră și scurtă și nimeni nu se poate aștepta să se mențină timp îndelungat în viață. Cum însă instinctul de conservare este fundamental, se creează necesitatea unei păci sigure și indubitabile, astfel: ”Pacea trebuie avută în obiectiv, atât timp cât ea este posibilă.”
Din ideea postulată mai sus rezultă că siguranța oamenilor nu poate fi atinsă decât în condițiile în care este ignorată concepția dreptului tuturor la toate, cedând anumite drepturi sau renunțând la ele, ceeea ce se petrece pe baza unui contract obligatoriu pentru toată lumea, adică un contract social în care fiecare cedează din propria autonomie către o entitate superioară care să mențină pacea. Oamenii trebuie să își subordoneze propria voință unei singure voințe, o voință mai mare care se cheamă suveran, comunitate civilă sau stat. Aceasta reprezintă crearea statului, acesta fiind definit ca acea instituție a cărei voință, pe baza contractului, este considerată a fi voința tuturor. Deținătorul acestei puteri supreme în stat poate fi o persoană sau o adunare. Puterea acestora este neîngrădită, inalienabilă și indivizibilă.
Statul este comparat de către Hobbes cu ”Leviathanul” biblic, ca simbol al unei puteri imense, insurmontabile, de necontestat, o putere care să fie garantul înțelegerii între oameni. Îndatorirea supremă pentru deținătorul puterii politice care se află la cârma statului, a comunității civile, este binele poporului și securitatea acestuia.
Așadar, Hobbes folosește ”Leviathanul” ca pe un simbol al autorității, o autoritate imperios necesară acolo unde există ură, invidie și războaie. Trebuie să acceptăm că pe lume nu există numai lapte și miere, iar lucrurile nu sunt toate roz. Fără stat, fără contract social, în lume ar exista doar haos. Oamenii au nevoie de un mediator, de o putere superioară pentru a se asigura un garant al înțelegerii, în esență acesta fiind scopul primordial, dezvoltarea înțelegerii și traiul comun în pace și bunăvoință.
August 2019
