”Din muzică, lumină!” de Ani Bradea

629
Dirijorul Romeo Rîmbu și Orchestra Filarmonicii de Stat din Oradea
Dirijorul Romeo Rîmbu și Orchestra Filarmonicii de Stat din Oradea. Fotografie de Ani Bradea

cronica muzicala leviathan.ro logoDeși un concert obișnuit al actualei stagiuni a Filarmonicii orădene, cuprins în programul acesteia, concertul vocal-simfonic din Joia Mare, 5 aprilie 2018, a transformat evenimentul, prin repertoriul ales, într-unul cu o încărcătură spirituală aparte.

Pentru început am putut asculta Uvertura oratoriului ”Paulus” de Felix Mendelssohn-Bartholdy, în excepționala interpretare a Orchestrei Filarmonicii de Stat din Oradea, sub bagheta apreciatului său dirijor, profesor universitar în cadrul Facultății de Arte a Universității din Oradea, dr. Romeo Rîmbu. Oratoriul ”Paulus”, compus de către unul dintre reprezentanții de seamă ai romantismului timpuriu între anii 1834–1836, cu prima audiție la Düsseldorf în 1836, îl are ca personaj central, inspirațional, pe Saul, cel care s-a întâlnit cu Iisus pe drumul Damascului și s-a convertit la creștinism. Botezat cu numele Paul, acesta va avea un rol emblematic în istoria creștinării popoarelor Imperiului roman.

A urmat apoi Concertul nr. 2 pentru pian și orchestră, în La major de Franz Liszt. Solistul invitat în concert a fost Răzvan Dragnea, considerat unul dintre cei mai cunoscuți și apreciați pianiști de la noi. A cântat ca solist cu majoritatea filarmonicilor din țară, inclusiv cu Filarmonica ”George Enescu” din București și Orchestra Radio. A susținut mai multe concerte în țări din Europa, Asia și Africa de Sud. În concertul de joi, 5 aprilie, de la Oradea, interpretarea lui Răzvan Dragnea s-a remarcat prin accente viguroase, grave, urmate de cadențe scurte, culminând cu bogăția și amploarea interpretativă, generate de ritmurile de marș ale creației lui Liszt, și în acompanierea întregii orchestre. Concertul nr. 2 pentru pian și orchestră, în La major este un poem simfonic complex, cu evoluție lirică ciclică. Sonoritatea suavă a primelor măsuri, interpretate de instrumentele de suflat, este continuată de dramatismul orchestrei, de cadența pianului, urmată apoi de căldura violoncelului, ruptă de accentele dure ale marșului, pentru a se reveni în final, fragmentar, la tema de confesiune lirică, până la stingerea ultimelor acorduri.

Ani Bradea
Ani Bradea

Legăturile compozitorului cu țara noastră sunt bine cunoscute, printr-o serie de povestiri care au circulat de-a lungul timpului, Franz Liszt fiind foarte atras de muzica populară românească. Se spune că l-a cunoscut și ascultat pe Barbu Lăutaru, precum și pe alți cunoscuți rapsozi ai vremii, că și-ar fi notat cântecele și melodiile auzite. Acestea au stat la baza Rapsodiei române, o creație mai puțin cunoscută, descoperită la 85 de ani după ce a fost scrisă. Și aici intervine o legătură interesantă cu Filarmonica din Oradea. Sala de concerte a instituției bihorene poartă numele ”Enescu-Bartók”. Ei bine, compozitorul maghiar Bela Bartók a fost cel care a găsit, în Muzeul Liszt de la Weimar, o variantă a Rapsodiei române. A semnalat acest fapt muzicologului român Octavian Beiu, care a reușit să găsească originalul lucrării în arhiva Societății Prietenilor Muzicii din Viena. Rapsodia română de Franz Liszt, a avut prima audiție în țara noastră în decembrie 1931, la Ateneul Român din București.(1)

Cea de-a doua parte a concertului din Joia Mare de la Oradea a adus pe scenă și Corul Filarmonicii, care, deși relativ tânăr (are doar douăzeci de ani de la înființare), a avut, în tot acest timp, o activitate bogată, cu rezultate notabile, în ultimii ani participând la mai multe turnee internaționale și constituindu-se, deja, ca un cor cu tradiție. Vocile artiștilor orădeni au făcut să vibreze sala, și inimile celor prezenți, în acordurile dramatice ale Recviemului în do minor, al compozitorului italian Luigi Cherubini, născut la Florența în 1760, autorul a treizeci și cinci de opere, muzică religioasă, corală, de cameră, o simfonie și două recviemuri, ultimul pentru propria sa înmormântare. Recviemul în do minor, compoziție de o profunzime aparte, foarte potrivită cu atmosfera care precede Sărbătoarea Pascală, a fost comandat pentru a comemora executarea lui Ludovic al XVI-lea. Prima audiție a avut loc la 21 ianuarie 1816, în Catedrala Saint-Denis. Lucrare principală în concertul Filarmonici din Oradea, interpretarea impecabilă a celor șase părți a stârnit aplauze îndelungate la final.

A fost o seară de excepție, oferită publicului bihorean de artiștii Filarmonicii de Stat din Oradea în ajunul marii sărbători. O seară în care muzica s-a dovedit a fi, ca în multe alte cazuri, cheia, modalitatea prin care o taină poate pătrunde mai ușor și mai profund în suflet. De data aceasta este vorba despre cea mai importantă dintre toate tainele lumii, dătătoare de speranță și lumină: Învierea promisă nouă prin Iisus!

Sărbătoare luminată, tuturor!

___________

(1) Cu mulțumiri doamnei Mária Bérenyi, Budapesta, pentru aceste informații găsite într-un text al domniei sale.

Vezi arhiva rubricii Ierburi dulci, pajiști amare. Leacuri și blesteme din Submarginea de Ani Bradea

Pentru că noi credem în calitatea cititorilor noști, vă rugăm să comentați această însemnare...

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.