Astăzi
se împlinesc 240 de ani (11 iulie 1780) de la apariția, în limba latină, a primei gramatici a limbii române, Elementa linguae daco-romanae sive valachicae de Samuil Micu şi Gheorghe Şincai. Samuil Micu, nepotul ilustrului episcop Inochentie Micu-Klein, era un intelectual rafinat, teolog, filosof, traducător și istoric, autor al unei Istorii a românilor, iar bunul său prieten și fost coleg de școală, Gheorghe Șincai, era un apostol al cunoașterii de carte în satele românești din Ardeal. Un adevărat poliglot, acesta a făcut cercetări extinse în marile biblioteci europene, cu scopul de a cerceta originea și istoria românilor. Ambii, devotați slujitori ai Bisericii Unite, s-au străduit să-și apere conaționalii în vremuri potrivnice, prin puterea condeiului lor. Făcuseră și alții încercări de a concepe o gramatică română, precum Dimitrie Eustatie Brașoveanul (la 1757) sau arhimandritul Macarie, dar lucrarea celor doi rămâne indiscutabil prima lucrare serioasă în domeniu. Mândri reprezentanți ai Școlii ardelene, cei doi aleg să-și scrie lucrarea în limba latină. În primul rând, pentru cu doreau să demonstreze originea latină a limbii române și, în al doilea rând, pentru că la vremea respectivă latina era limba universală a mediului științific european. Desigur, limba latină nu se potrivea mereu particularităților de rostire specifice limbii române, dar scopul era nobil căci, conform lui Iorgu Iordan, „pe lângă faptul că este prima gramatică tipărită a limbii noastre, ea are meritul de a fi servit multor străini, cunoscători ai limbii latine să învețe românește și mai ales să-și dea seama de originea latină a limbii noastre.”
Arhiva rubricii Filă de calendar
