”Episcopul Miron Cristea i-a sărutat mâna mamei lui Ionel Brătianu” – articol de Daniela Șontică

292
Pia Brătianu (Caliopi-Pia Pleșoianu în 1858, la căsătoria cu Ion C. Brătianu). Sursa foto Wikipedia
Pia Brătianu (Caliopi-Pia Pleșoianu în 1858, la căsătoria cu Ion C. Brătianu). Sursa foto Wikipedia

logo rubrica memor daniela sontica leviathan.roNu doar la Alba Iulia, la 1 Decembrie 1918, s-au bucurat românii pentru Unire, ci în toate provinciile. Găsim în însemnările Sabinei Cantacuzino, sora lui Ionel Brătianu, o relatare frumoasă despre ce s-a petrecut la București, la câteva zile după grandioasa zi, când delegația transilvănenilor a adus Regelui Ferdinand pergamentul cu Rezoluția Unirii.

O întâmplare emoționantă este consemnată în cartea ”Din viața Familiei Ion C. Brătianu” a autoarei amintite. Episcopul ortodox al Caransebeșului, Miron Cristea, episcopul greco-catolic Iuliu Hossu și oamenii politici Vasile Goldiș, Alexandru Vaida-Voevod, Caius Brediceanu și Aurel Vlad au ajuns la București în ziua de 13 decembrie. Au fost câteva zile cu manifestări pline de entuziasm, discursuri însuflețite, lacrimi de bucurie, mese cu sute de invitați oferite de Palatul Regal, de Guvern, de Primăria Bucureștiului. Într-una din zile, ardelenii au dorit să o vadă pe Pia Brătianu, văduva marelui om politic Ion C. Brătianu, și mama prim-ministrului Ionel Brătianu. Au fost invitați la familia Brătianu acasă.

Sabina Cantacuzino

”La sfârșitul mesei, episcopul dr. Miron Cristea făcu mamei, – adică Piei Brătianu –, o prea frumoasă cuvântare, reamintind venerația ce Transilvania avea pentru numele Brătienilor, începând cu cu tatăl în 1848 până la 1877, și cimentată cu fiul prin înfăptuirea României Mari. Sfârși astfel: «Ca să fi fost un stare de astfel de lucruri mari trebuia să fi fost crescut de o mamă superioară. De aceea, într-acest cerc de familie, îi poate spune că ea este iubită și venerată de întreg neamul românesc și este considerată nu numai ca bunica nepoților ei, ci a fiecărui român. De aceea, deși ierarh, îi cer voie ca un nepot obștesc să-i sărut mâna.» I-a sărutat-o. Ionel, foarte emoționat și cu glasul înecat, i-a răspuns «că dacă face ceva este fiindcă a fost crescut de astfel de părinți, că întotdeauna tata nu le cerea altceva decât să fie oameni cumsecade și în ocaziile mari să-și asculte inima. Inima și-a ascultat și de rândul acesta și de aceea a reușit»”, scrie Sabina Cantacuzino.

Miron Cristea, Mitropolit Primat, 1923. Sursa foto: Artmark
Miron Cristea, Mitropolit Primat, 1923. Sursa foto: Artmark

Sora prim-ministrului continuă însemnarea amintind motivul pentru care rudele familiei prim-ministrului Brătianu au rămas în Capitala aflată sub ocupație inamică și nu s-au refugiat la Iași. Ardelenii, spune autoarea, ”nu înțelegeau însă cum am rămas în teritoriul ocupat la venirea germanilor. Le-am explicat că dr. Cantacuzino, eforia spitalelor civile și noi, ca directoare de spital, nu ne puteam părăsi posturile. Pe de altă parte, prezența mamei și a unei părți din familie era o încurajare pentru populația Bucureștilor care nu putea pleca. Suferințele noastre nu au fost pierdute și ne-au făcut mai înțelegătoare de tot ce au îndurat ei în cursul veacurilor.”

Sabina Cantacuzino din viata familiei ion c bratianuSabina Cantacuzino (1863 – 1944) era cunoscută de contemporani drept fiica cea mare a lui Ion C. Brătianu sau ”sora cea mare a Brătienilor” – Ionel, Constantin (Dinu) şi Vintilă. A studiat în particular la moşia Florica, iar mai apoi la Bucureşti, cu profesori renumiţi, între care Spiru C. Haret, David Emmanuel, V. D. Păun. Bacalaureatul l-a susținut la Colegiul ”Sfântul Sava” din București. În 1885 s-a căsătorit cu doctorul Constantin Cantacuzino. A iubit teatrul, muzica, artele plastice, dovadă fiind impresionantele colecţii de artă românească şi de artă tradiţională pe care le-a donat spre a fi expuse. A contribuit la organizarea Muzeului de Artă ”Toma Stelian” al Universităţii Libere, asociaţie aflată sub patronajul Reginei în cadrul căreia se organizau conferinţe și concerte.

A lucrat o perioadă la Aşezământul ”Regina Elisabeta”, a organizat un cămin de copii bazat pe sistemul de educație Montessori și a condus Spitalul nr. 108 din Bucureşti în timpul Primului Război Mondial. A fost preşedinta Asociaţiei ”Profilaxia Tuberculozei”, iar în 1914 a avut inițiativa înfiinţării unui spital pentru tuberculoşi. Împreună cu alţi membri ai familiei a rămas în Bucureşti în timpul ocupaţiei militare germane din 1916  –1918 şi a fost internată în 1917 (pentru a putea fi urmărită mai strict), timp de nouă luni, la Mănăstirea Pasărea.

A început să-şi scrie memoriile în 1921, la 100 de ani de la naşterea lui Ion C. Brătianu, prima ediție apărând în 1933, la Editura Universul din Bucureşti. A publicat și un al doilea volum în 1937.

Sabina Cantacuzino a murit la 23 august 1944 de cancer esofagian.

Vezi arhiva rubricii Memor de Daniela Șontică

1 COMENTARIU

Pentru că noi credem în calitatea cititorilor noști, vă rugăm să comentați această însemnare...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.