Acum 140 de ani, în 2 aprilie 1884 Academia Română l-a însărcinat pe Bogdan Petriceicu Hasdeu (1838 – 1907) cu realizarea vastului dicţionar al limbii române Etymologicum Magnum Romaniae.
Elaborat până la cuvântul bărbat, acest dicţionar era conceput ca o enciclopedie de cunoştinţe lingvistice, filologice, folclorice, istorice, geografice şi literare. Operă monumentală, dicționarul are în vedere nu numai limba literară de la acea dată, ci mai cu seamă limba vorbită și limba veche și de aceea a și fost subintitulat: Dicționarul limbii istorice și poporane. Conceput pe un plan prea vast, acest dicționar s-a oprit când de-abia începuse și nimeni nu l-a continuat, căci Academia a stabilit alte norme pentru noul dicționar. Hasdeu voia să facă din fiecare cuvânt o monografie. La fiecare articol de dicționar redă forma cea mai răspândită și formele dialectice vechi și noi; diferitele sensuri ale cuvântului, cu exemple; derivarea cuvântului. Autorul a avut în vedere răspunsurile la un chestionar trimis preoților și învățătorilor ca să poată ști cum se pronunță sunetele în diferite ținuturi, care sunt formele, care sunt numirile date diferitelor obiecte, care sunt deosebitele credințe ale poporului. În cele 4 volume pe care le-a publicat n-a ajuns decât până la cuvântul bărbat.
Alături de alte lucrări filologice, el a lansat teoria „circulației cuvintelor”, prin care a demonstrat că fizionomia unei limbi nu este dată de inventarul unităților lexicale, ci de folosirea lor, de frecvența acestora.
Academician, enciclopedist, jurist, lingvist, folclorist, scriitor, istoric și om politic, publicist, Hasdeu a fost una dintre cele mai mari personalități ale culturii române din toate timpurile.
Arhiva rubricii Filă de calendar
