– Cum știau bunicii noștri că sunt potriviți pentru căsătorie fără consiliere, fără teste?, am întrebat eu din ce în ce mai interesată.
Dar Eva a continuat:
– Pur și simplu știau, se îndrăgosteau, iar uneori, nici nu era nevoie să aibă gusturi și planuri de viitor comune. Dragostea era ca un agent nivelator, îi aducea atât de aproape încât deveneau o singură persoană. Ceea ce îi plăcea unuia, începea să-i placă și celuilalt, visul unuia devenea și visul celuilalt. Deși pare imposibil pentru mintea obișnuită să creadă că fiecare om este unic, pe timpuri, oamenii găseau multe puncte identice în ei, iar acestea îi uneau și obișnuiau să se creadă suflete gemene.
– Și copiii, părinții noștri, au venit pe lume într-un cadru atât de nesigur, bazat doar pe sentimente?
– Draga mea, copiii veneau în urma nopților de dragoste, oamenii făceau dragoste în mod fizic. Vei vedea imediat o scenă dintr-un film vechi, răspunse Eva în timp ce a scos discul din aparat și a introdus altul.
Pe ecran au apărut doi oameni care păreau că se luptă pe un fond sonor, care mă făcea să simt fiori plăcuți.
– Ce fac ei acolo?, am întrebat mirată.
– Fac dragoste, adică sex.
– Nu pare prea igenic, i-am spus în timp ce-i urmăream pe cei doi.
– Mult mai lipsită de igienă este mintea oamenilor de azi, acești oameni nu aveau silă unul de altul pentru că se iubeau, iar iubirea nu cunoaște repulsia, a venit explicația.
– Deci așa au fost concepuți părinții noștri?
– Exact așa. Iar acum vei vedea ce făceau ei când erau copii.
A ales alt disc și a pus alt film.
Pe malul unei ape, copii dezbrăcați se tăvăleau prin nisip, scormoneau în el și făceau un fel de castele. Pe prosoape aveau fructe din care mâncau nespălați pe mâini. Unii se aruncau în apă și ieșeau râzând cu gurile căscate.
– Nu se îmbolnăveau înghițind apa aceea?, am întrebat eu cu îngrijorare.
– Uneori da, dar nu din cauza a ceea ce vezi. Erau boli ușoare, specifice copilăriei, li se spuneau răceli și treceau repede. Erau oarecum căliți de natura cu care intrau în contact permanent. Asta până au crescut și s-au schimbat multe prin lume.
Pe când părinții noștri erau adolescenți, în viețile lor a năvălit cu o forță de nestăvilit tehnologia avansată. Totul a fost revoluționat, inclusiv relațiile dintre oameni. Tot mai mulți au început să nu mai iasă din case, internetul devenise un însoțitor permanent.
Lucrau în fața unui calculator, vorbeau la telefon și se vedeau prin camere web, făceau chiar petreceri în acest fel, fiecare din casa lui.
Întâlnirile erau tot mai rare, deși posibilitățile de deplasare erau mult mai mari și mai ușoare.
Oamenii începuseră să devină comozi. Și, ca un paradox, steagul iubirii era tot mai des fluturat. Însă, iubirea era virtuală, o iubire care nu cere efort, nu te face să ieși dintr-o zonă de confort care, mai târziu, s-a dovedit nocivă.
Știi cum este ca cineva să-ți propună să vă cunoașteți iar tu să spui: deja ne cunoaștem, vorbim și ne vedem zilnic pe internet? Așa începuseră să fie oamenii, toată lumea se cunoștea cu toată lumea, dar nimeni nu mai știa cum este în realitate celălalt.
Viața virtuală, o imitație searbădă a vieții reale, cărămida de la temelia unui Turn Babel.
Portimão, Portugalia
Va urma
Vezi arhiva rubricii Frânturi de viață de Dori Lederer
La Editura Leviathan a apărut romanul Când îngerii se dezbracă de aripi de Dori Lederer. Detalii, click aici.