– Părinții noștri ne-au conceput așa cum am văzut în film? Adică în mod natural?, am întrerupt-o pe Eva din povestirea ei.
– Da, noi am fost ultima generație, restul vin pe lume prin înseminare in vitro după multe și lungi teste prin care trec părinții și fătul.
Lumea devenise confuză, informațiile circulau instantaneu și multe dintre ele nu erau adevărate, dar nimeni nu mai putea distinge realitatea de virtual. Orice știre era motiv de dezbinare, comunicau doar pentru a-și susține fiecare punctul de vedere. Toți vorbeau și nimeni nu mai asculta la altul. Poate că, întocmai ca în Turnul Babel, nu se mai puteau înțelege. În felul acesta, iubirea a început să dispară dintre oameni, iar întreg pământul a fost cuprins de războaie. Se războiau frați cu frați, femei cu bărbați, copii cu părinți, națiuni cu națiuni și nimeni nu găsea soluții pentru pace, toată planeta era blocată într-un conflict fără ieșire. Foametea s-a întins peste tot iar asta i-a înrăit și mai mult.
Când oboseala acelui timp a răpus omenirea, au început să dea din colț în colț după soluții. Dar soluții într-o societate în cinga anarhiei nu-și puteau atinge finalitatea. Cuprinși de disperare, a fost pentru prima dată când și-au unit vocile cerând un om care să le aducă pacea înapoi. Și a venit unul care le-a propus să renunțe la tot ce știau și să construiască ceva nou.
Așa au renunțat oamenii la granițe, la religii, la apartenențe și au arborat steagul alb pe clădirea guvernului ales.
Au dărâmat tot ce ținea de trecut, au ars drapele, cărți, lăcașuri de cult și s-au declarat cetățeni ai Planetei Pământ. Continentele au devenit regiuni, iar oamenii au primit noi cărți de identitate. O nouă religie a fost aleasă ca fiind a tuturor și anume, știința.
Dar costul acestei păci a fost libertatea. Oamenii s-au supus noilor legi pentru a trăi.
Una dintre aceste legi privea procrearea. Nimeni nu mai putea avea copii fără supravegherea atentă a laboratoarelor. Omenirea avea nevoie de specimene sănătoase și de echilibru demografic.
Copiii născuți înainte de noile legi au fost supuși analizelor și pentru unii dintre ei s-a hotărât schimbarea sexului, pentru că numărul bărbaților și al femeilor trebuia să fie egal.
Nimeni n-a mai avut voie să fie ceea este, ce simte ori ce vrea, fiecare om trebuia să fie ceea ce are nevoie societatea. De aceea tu ești acum femeie.
– Dar eu nu sunt fericită, am suspinat. Nu mă simt bine în acest corp.
– Ca tine, nefericiți, au fost mulți, fiecare din câte un motiv, dar cei mai mulți s-au simțit nefericiți când și-au dat seama că și-au pierdut libertatea.
Și din nou au ridicat vocea a răscoală. Însă, de data aceasta, Guvernul avea la îndemână legi care fuseseră votate de înșiși cei care se revoltau. Și au inventat o nouă pandemie, pandemia de tristețe, dat fiind că tristețea deja era considerată o boală.
S-a mediatizat lupta contra acestei boli, s-a găsit tratamentul și iată-ne aici, a încheiat Eva.
– Părinții noștri au trecut prin așa ceva?
– Desigur. Dar tratamentul administrat i-a transformat. Nu mai au decât gânduri dirijate de ceea ce conțin pastilele zilnice, nu-și mai amintesc trecutul, nu mai au decât o grijă: mâncarea și munca. În cazul în care au probleme, roboții au soluțiile. Ei au devenit un fel de asistenți permanenți sub denumirea de prieteni. Dar adevărul este că prin ei se conduc masele.
– Dar roboții nu sunt de partea omului?, am întrebat eu mirată.
– Ei execută programe, nu sunt de o parte sau alta, nu au discernământ, creatorii programelor sunt stăpânii lumii.
– Dumnezeule!, am strigat și, brusc, dându-mi seama ce am spus, am înlemnit.
Eva s-a luminat la față și a exclamat:
– Ți-ai amintit! Ți-ai amintit numele Celui care a fost interzis! Ești pe cale să te eliberezi, Lia!
Portimão, Portugalia
Va urma
Vezi arhiva rubricii Frânturi de viață de Dori Lederer
La Editura Leviathan a apărut romanul Când îngerii se dezbracă de aripi de Dori Lederer. Detalii, click aici.