Așa se spune, formele sunt elemente esențiale în procesul de creație. Socrate afirma că era nespus de tulburat, nu-şi lua ochii de pe ceea ce pentru un sculptor e de-a dreptul, sacru: forma, forma, forma, fiecare alta decât cealaltă, toate asemănătoare şi din nou deosebite şi totuşi, contopite toate şi corespunzătoare unei idei unice: cântarea bucuriei de a trăi prin mişcare; prin mişcarea armonioasă, graţioasă, fascinantă prin frumuseţea ei neasemuită.
Sigur e așa, pentru că orice idee este, prin ea însăşi, înzestrată cu o viaţă nemuritoare, asemeni unei persoane, iar orice formă creată, chiar şi de către om, este nepieritoare. Forma este independentă de materie şi nu moleculele sunt cele care constituie forma.
Și tot astfel, tu nu ai o formă, forma este visată ca apărând şi topindu-se în tine. Dacă tot ceea ce există are o formă, atunci şi sufletul are o formă. Iar teatrul a înțeles, de la originile lui, că forma nu este niciodată mai mult decât o extensie a conţinutului. Și ne-a mai spus, prin experiențe nepieritoare, că gândul este singura putere care poate produce bogăţie tangibilă din substanţa fără formă.
Ce ne poate face să înţelegem că orice creaţie este o formă, că toate elementele creaţiei sunt forme? Ar zice Nichita: gândul este o formă sub formă de gând, sentimentul este o formă sub formă de sentiment, masa este o formă sub formă de masă etc. Însă aceste forme, până să ajungă la forma finală, traversează mai multe niveluri ale creaţiei. Orice creaţie este o undă, un sunet, o vibraţie. Aceste unde sunt primul nivel al oricărei forme de creaţie.
Arhiva rubricii În marginea filosofiei de Ionuț Cristache
A doua față, roman de Ionuț Cristache la Editura Leviathan, 2022, ediție tipărită, click aici; ediție online, free download, click aici.