”Gânduri pentru România” de Pompilius Micu

37
Ștefan Luchian, ”Peisaj la nămiezi”
Ștefan Luchian, ”Peisaj la nămiezi”

logo rubrica concurs cu premii descoperă scriitorul din tineText premiat la concursul de eseuri realizat de Asociația Culturală Leviathan, ”Descoperă scriitorul din tine!”, ediția a șasea  (15 – 27 noiembrie 2019). Tema acestei ediții a fost: ”1 Decembrie – Gânduri pentru România”.

 

Motto: ”Nu pot să uit și-mi pare rău, dar pot să iert și-mi pare bine.” –  Pr. Gheorghe Calciu-Dumitreasa

Astăzi vedem o lume în care oamenii au devenit tot mai singuri și mai însingurați, acum când unii ne tot bagă pe gât celebra ”corectitudine politică”, iar globalizarea calcă sfidător în picioare demnitatea națiunilor. Eu vă spun, cu riscul de a contraria pe unii sau dezamăgi pe alții, că sunt un naționalist care-și iubește țara, tradițiile, limba, obiceiurile. Sunt cetățean al Europei, dar, în primul rând, sunt român și sunt total de acord cu ceea ce spunea Octavian Paler: ”Fiecare om are o patrie, restul sunt țări”. Tot încearcă unii cu obstinație să ne șteargă amintirile, să ne taie rădăcinile, să ne transforme într-un soi de ”dezrădăcinați”, dar nu o să reușească în veci.

Pompilius Micu
Pompilius Micu

Sunt atât de multe de spus, iar eu, din păcate, nu pot să le spun așa cum aș vrea. Înainte de toate este o declarație de dragoste. Am uitat să mai fim mândri că suntem români, am uitat cine suntem, iar asta doare și doare al dracului de tare. Iertat să-mi fie limbajul, dar unora trebuie să le vorbești pe limba lor. Da, mă dor multe, mă doare că limba română este ostracizată de cele mai multe ori și tratată ca o rudă săracă, văd că cei tineri, dar nu numai ei, nici să tușească nu mai pot decât în engleză. Am uitat de vechile obiceiuri, de tradiții, nu ne mai place nici portul popular, cam prea multora le miroase tot. Oameni buni, că ne place sau nu, suntem români, iar noi aici trăim, nu am venit aduși de vânturile istoriei pe copitele cailor. Nu, noi ne-am născut aici, aici sunt rădăcinile noastre. Aici este locul de unde izvorăște cuvântul dor, dorul mistuitor care arde în sufletul a milioane de români alungați de corupție, hoție și sărăcie din țara lor. Această blestemată clasă politică care a generalizat hoția, corupția, nemunca, a reușit, din păcate, să ne transforme într-o țară de asistați sociali, unde peste un milion opt sute de mii de persoane NU au muncit niciodată în viața lor. Oare cât o să mai fim o țară? O țară vândută la mezat, bucată cu bucată, nimic nu a scăpat de lăcomia politrucilor, o țară unde este mai rentabil să faci afaceri cu statul, bineînțeles, dacă ești băiat bun și dai ”dreptul”. Păi, ori furăm, ori nu furăm! O țară fără infrastructură, nu avem autostrăzi, trenurile merg mai încet decât diligențele, iar despre aeroporturi noi nu se mai poate spune ceva decât în visele noastre. Bănuiesc că or să fie date în exploatare o dată cu metroul din Drumul Taberei, care a ajuns deja ”o poveste de succes”! Suntem o țară care-și taie singură craca de sub picioare. O țară în care spitalele sunt un soi de lagăre de exterminare și te poți considera norocos, dacă nu ieși mai bolnav decât când ai intrat. O țară unde șpaga este regina neîncoronată, unde, dacă nu ești atent cu personalul, mori cu zile. O țară în care o școala modernă dotată corespunzător este un vis irealizabil pentru prea mulți copii. O țară care are bani pentru pensiile speciale care, între noi fie vorba, sunt la fel ca și ajutoarele sociale plătite din fondul de pensii. O țară în care pensionarii, după o viață de muncă, ies cu o pensie cu două-trei sute de lei mai mare decât pensia minimă plătită asistaților sociali, o țară în care funcționarul public bine plătit, chiar prea bine plătit, este angajat nu pe criteriul competenței, ci pe cel al vechiului și clientelarului PCR (pile, cunoștințe, relații). Unde, vorba poetului, poți să ai un CV până la București, dar fără mamă, fără tată, nu ai pe nimeni să te pupe, dar nici tu nu pupi nimic. O țară unde lumea se calcă în picioare la auzul cuvântului promoție. Iar cozile la magazinele second-hand, când se aduce marfă, rivalizează cu marele zid chinezesc. O țară în care sărăcia s-a întins ca pecinginea, unde peste 28% din populație are încă WC-ul în curte. Prea mulți oameni triști care vorbesc singuri pe stradă, prea multă ură, intoleranță și prostie agresivă. Mi-e dor de zilele când lumea se înghesuia să cumpere o carte, un bilet la teatru sau la operă. Dar fiind un optimist incorigibil, eu mai sper că România, deși grav bolnavă, o să se însănătoșească, iar noi o să trăim într-o țară normală. Cu o infrastructură modernă, sper să trăiesc timpul când durata zborului din străinătate în țară să nu mai fie de câteva ori mai mic decât drumul în țară. O țară cu școli moderne în care dreptul la educație să nu mai fie o himeră. O țară cu spitale moderne în care să nu-ți mai faci testamentul atunci când te internezi. O țară în care funcționarul public să știe că este în slujba cetățeanului și nu invers, să se comporte civilizat și mai ales angajat doar pe criteriul competenței. Da, vreau o țara în care să primeze forța dreptului, nu dreptul forței. O țară în care justiția, poliția și jandarmeria să apere drepturile populației nu pe cele ale politicienilor. O țară în care cei plecați afară să poată și să vrea să se întoarcă acasă. O țară cu salarii decente cu pensii care să nu te mai facă să te gândești cu groază la venirea iernii. O țară fără privilegii nemeritate pentru tot felul de profitori! O țară în care să dispară imunitatea politicienilor, în care să mai vedem copii care se bucură de copilărie și bătrâni care nu mai au grija zilei de mâine. Este că visez frumos? Poate, dar de noi și numai de noi depinde dacă o să fie așa. Dacă tot spunem că iubim România, hai să facem un efort să o însănătoșim, să poată fi din nou tânără și frumoasă cum era odată. Așa că, acum vă rog, haideți să strigăm cu toți tare să se audă în toată lumea: România te iubeeeeesc!

Cu drag, un pensionar acolo și el.

Buzău

Vezi și: Arhiva rubricii Descoperă scriitorul din tine!

Detalii despre obiectivele proiectului în pagina Descoperă scriitorul din tine!

Pagina de facebook Descoperă scriitorul din tine

Pagina de facebook Diaspora culturală românească

  • Cele patru numere de până acum ale revistei trimestriale ”Leviathan” pot fi citite aici.
  • Pentru a cumpăra edițiile tipărite ale revistei, click aici.
  • Abonamente la revista trimestrială ”Leviathan”, ediția tipărită, click aici.

Pentru că noi credem în calitatea cititorilor noști, vă rugăm să comentați această însemnare...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.