La 21 martie 1964, Gigliola Cinquetti câștigă cea de a 9-a ediție a concursului Eurovision cu cântecul Non ho l’età.
Această ediție a avut loc la Copenhaga, Danemarca.
Gigliola Cinquetti, cântăreață italiană (n. 20 decembrie 1947, Verona)
Câteva dintre marile ei succese:
Debutul Gigliolei Cinquetti, la 16 ani, la San Remo, 1964, Premiul I: Non ho l’età (per amarti) (Nu am vârsta pentru a te iubi), muzica: Nicola Salerno, Gene Colonnello, versuri: Mario Panzeri, Cu toata emoția și candoarea acestei adolescente de 16 ani, candoare, sprijinită însă de muzicalitate care, firește, a fost decisivă în alegerea juriului (înregistrarea originală din festival):
Celebrul Dio come ti amo (Doamne, cât te iubesc) de Domenico Modugno, lansat în 1966, la Eurovision și folosit în filmul cu același titlu, din același an, făcând înconjurul lumii. Sigur, un filmuleț sentimental, lacrimogen, dar de bun gust totuși… Filmat decent, în fond plăcut, până și startul spre decolare al unui avion de epocă, un bimotor cu elice (motoare turbopropulsoare) e convingător, dă bine în cadru…
La Pioggia (Ploaia), muzică de Corrado Conti, Daniele Pace și Mario Panzeri; text: Daniele Pace e Gianni Argenio. Doar locul 6 la Festivalul de la San Remo, 1969, dar cântecul a devenit imediat șlagăr. Gigliola avea 21 de ani împliniți. Dirijorul e Ruggero Cini (Scandicci, 30 noiembrie 1933–Roma, 8 aprilie 1981), relaxat, totuși foarte atent la frazarea Gigliolei, care cântă impecabil, cu splendidă naturalețe, acest viitor șlagăr. Și cât de bine sună compartimentele de suflători, mai ales trompetele și saxofoanele, cu accentele puternice în registrul grav ale saxofonului bariton. Înregistrarea originală din festival:
În 1972, la San Remo, printre cântecele finaliste, acest minunat Gira l’amore (Caro bebè) (În jurul iubirii, dragul meu copilaş), muzica: Daniele Pace şi Lorenzo Pilat (acesta din urmă era pe scenă, chitară și voce, cântă împreună cu grupul vocal la refren), versuri: Mario Panzeri. Atunci, cu Franco Monaldi, unul dintre marii dirijori din istoria festivalului de la San Remo, la pupitru și un grup vocal apreciat în epocă: Surorile Orlandi. Un cântec cu text foarte simpatic, chiar o poezie în care încape și… puțintică ironie. Cântat magnific de Gigliola Cinquetti. Întregistrarea audio e cea din festival. Observați cât de pregnant, armonic și timbral, sună compartimentele de corzi ale orchestrei de la San Remo (cu puțin reverb dat la un moment dat, la prelucrarea înregistrării, de maestrul de sunet în a doua înregistrare selectată aici), sub bagheta lui Franco Monaldi:
Alle porte del sole (La porțile soarelui), muzica Mario Panzeri, Lorenzo Pilat, Corrado Conti, versuri: Daniele Pace, Premiul I la Canzonissima, 1973. Gigliola cu același aer tineresc, dorind să aibă în privire un strop de senzualitate, totul cu discreție și bun gust:
Interpretând un cântec popular, La domenica andando alla messa (Duminica mergând la slujbă), cântec din nordul Italiei, cred, pentru că se simt influențe ale folclorului tirolez (ritmul de vals, legănarea specifică). O mică „poveste” sentimentală, romanțioasă, în stil italienesc, cu refrenul popular, și el tipic: „Ohi sì, sì ohi no no!” Acompaniamentul e sumar, pentru a pune în valoare spectacolul vocii – solista și grupul coral. Din orchestră cântă doar armonica, chitara rece de armonie, chitara bas, pianul, bateria. Dacă Gigliola nu are o voce de mare întindere, în schimb are un timbru fermecător, o căldură specială în intonație, e foarte muzicală, rafinată – totul e lucrat în cele mai mici amănunte:
Si (Da), la Eurovision, în 1974, locul 2. Muzica: Corrado Conti, Lorenzo Pilat, Daniel Pace, versuri: Mario Panzeri, cu același Franco Monaldi la pupitrul dirijoral. O linie melodică de mare rafinament, un cântec liric, cu orchestrație bogată și plină de expresivitate, aproape simfonică. Gigliola Cinquetti la vârsta deplinei maturități artistice, într-o interpretare realmente magnifică:
Costin Tuchilă
Arhiva rubricii Filă de calendar
