„Glossă” de Mihai Eminescu – traducere în limba franceză de Paula Romanescu

136
glossă mihai eminescu in franceza traducere de paula romanescu

logo mihai eminescu 170Glossă

Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi şi nouă toate;
Ce e rău şi ce e bine
Tu te-ntreabă şi socoate;
Nu spera şi nu ai teamă,
Ce e val ca valul trece;
De te-ndeamnă, de te cheamă,
Tu rămâi la toate rece.

Multe trec pe dinainte,

Paula Romanescu. Fotografie de Vasile Blendea
Paula Romanescu. Fotografie de Vasile Blendea

În auz ne sună multe,
Cine ţine toate minte
Şi ar sta să le asculte?…
Tu aşează-te deoparte,
Regăsindu-te pe tine,
Când cu zgomote deşarte
Vreme trece, vreme vine.

Nici încline a ei limbă
Recea cumpăn-a gândirii
Înspre clipa ce se schimbă
Pentru masca fericirii,
Ce din moartea ei se naşte
Şi o clipă ţine poate;
Pentru cine o cunoaşte
Toate-s vechi şi nouă toate.

Privitor ca la teatru
Tu în lume să te-nchipui:
Joace unul şi pe patru,
Totuşi tu ghici-vei chipu-i,
Şi de plânge, de se ceartă,
Tu în colţ petreci în tine
Şi-nţelegi din a lor artă
Ce e rău şi ce e bine.

Viitorul şi trecutul
Sunt a filei două feţe,
Vede-n capăt începutul
Cine ştie să le-nveţe;
Tot ce-a fost ori o să fie
În prezent le-avem pe toate,
Dar de-a lor zădărnicie
Te întreabă şi socoate.

Căci aceloraşi mijloace
Se supun câte există,
Şi de mii de ani încoace
Lumea-i veselă şi tristă;
Alte măşti, aceeaşi piesă,
Alte guri, aceeaşi gamă,
Amăgit atât de-adese
Nu spera şi nu ai teamă.

Nu spera când vezi mişeii
La izbândă făcând punte,
Te-or întrece nătărăii,
De ai fi cu stea în frunte;
Teamă n-ai, căta-vor iarăşi
Între dânşii să se plece,
Nu te prinde lor tovarăş:
Ce e val, ca valul trece.

Cu un cântec de sirenă,
Lumea-ntinde lucii mreje;
Ca să schimbe-actorii-n scenă,
Te momeşte în vârteje;
Tu pe-alături te strecoară,
Nu băga nici chiar de seamă,
Din cărarea ta afară
De te-ndeamnă, de te cheamă.

De te-ating, să feri în laturi,
De hulesc, să taci din gură;
Ce mai vrei cu-a tale sfaturi,
Dacă ştii a lor măsură;
Zică toţi ce vor să zică,
Treacă-n lume cine-o trece;
Ca să nu-ndrăgeşti nimică,
Tu rămâi la toate rece.

Tu rămâi la toate rece,
De te-ndeamnă, de te cheamă;
Ce e val, ca valul trece,
Nu spera şi nu ai teamă;
Te întreabă şi socoate
Ce e rău şi ce e bine;
Toate-s vechi şi nouă toate:
Vreme trece, vreme vine.

                                1882

Glose

Le temps passe, le temps vient,
Tout est vieil, tout est nouveau;
Où est le mal, où le bien,
Demande-toi et pèse les mots;
N’aie pas peur et n’espère rien,
Toute vague comme la vague s’en va;
S’ils te chassent ou s’ils t’appellent,
Vaut mieux en rester froid!

Tant de choses peuvent nous troubler,
Tant de choses restent à ouïr;
Qui pourrait tout écouter,
Qui pourrait tout retenir?
À l’écart de tout vacarme,
Cherche en toi ta part de bien
Quand par l’éclat de fausses armes,
Le temps passe, le temps vient.

Que jamais la froide raison
N’incline en toi sa langue d’or
Vers le court instant changeant
Pour le masque du bonheur
Qui ressemble à la mort
Et qui dure toujours si peu;
Pour ceux qui connaissent l’affaire
Tout est vieil, tout est nouveau.

Spectateur comme au théâtre,
Reste dans ce monde de mirages!
Si quelqu’un joue des rôles quatre,
Tu verras son vrai visage;
S’ils pleurent ou s’ils se séparent,
Observe-les et retiens
De leur jeu et de leur art
Où est le mal, où le bien.

L’avenir et le passé
Ce sont l’endroit et l’envers
De la même feuille; on le sait,
On voit sans peine leur mystère.
Ce qui fut, ce qui sera,
Maintenant semble nouveau.
Sur la vanité du monde
Demande-toi et pèse tes mots!

Car aux mêmes lois se soumet
Sur terre tout ce qui existe;
Depuis des milliers d’années
Le monde reste gai et triste;
D’autres masques, la même pièce,
D’autres voix, le même refrain;
D’avoir été menti mille fois,
N’aie pas peur et n’espère rien!

N’espère pas quand les salauds
Se font à la victoire pont,
Ils te devancent les nigauds
Même si tu as l’étoile au front;
Reste tranquille, les uns, les autres,
Ils arriveront tous en bas;
Ne sois pas des leurs apôtres:
Toute vague comme la vague s’en va.

Comme un doux chant de sirènes
Le monde lève des pièges luisants;
Pour changer acteurs en scène,
Il nous fait tourner au vent;
Prends garde, ne te laisse pas faire,
Ne t’écarte pas de ton chemin
Quand par un chant languissant
S’ils te chassent ou s’ils t’appellent.

S’ils te touchent, écarte-toi!
S’ils médisent, ne dis rien!
Qu’attends-tu de leur venin
Quand tu les connais déjà?
Laisse-les dire tout ce qu’ils veulent;
Le monde change, le monde s’envole;
Pour ne rien aimer, crois-moi,
Vaut mieux en rester froid!

Vaut mieux en rester froid
S’ils te chassent ou s’ils t’appellent,
Toute vague comme la vague s’en va;
N’aie pas peur et n’espère rien
Demande-toi et pèse tes mots;
Où est le mal, où le bien,
Tout est vieil, tout est nouveau;
Le temps passe, le temps vient.

                                             1882

Din volumul Mihai Eminescu, Vreme trece, vreme vine/Passe le temps, vient le temps, selecție de poeme și traducere de Paula Romanescu, ediție bilingvă, Curtea de Argeș, Editura Tiparg, col. Biblioteca revistei „Curtea de la Argeș”, 2020. Ilustrații de Adina Romanescu.

În curând, cronica la acest volum.

Arhiva rubricii Mihai Eminescu – 170

Mihai Eminescu

Pentru că noi credem în calitatea cititorilor noști, vă rugăm să comentați această însemnare...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.