Honoré de Balzac

41
Honoré de Balzac, portret de Louis Boulanger, Musée des Beaux-Arts de Tours
Honoré de Balzac, portret de Louis Boulanger, Musée des Beaux-Arts de Tours

fila de calendar rubrica leviathan.roLa 20 mai 1799 la Tours s-a născut Honoré de Balzac (m.  18 august 1850, Paris), romancier, critic literar, eseist şi jurnalist francez, considerat unul dintre cei mai mari scriitori francezi în domeniul romanului realist, romanului psihologic și al romanului fantastic.

Datorită complexității operei sale, Balzac a fost greu de încadrat, atât de critica literară din acea perioadă, cât și de cea de astăzi, ca aparținând unei categorii deja existente, aparte. Apreciat de critica literară, Gérard Gengembre, G. Vannier, cât şi de filosofi ca Alain, Albert Béguin, el a fost privit ca fiind un vizionar de către Albert Béguin.

El a creat un adevărat monument, Comedia umană (Comédie humaine), ciclu în a cărui componență intră 95 de lucrări terminate (nuvele, romane și eseuri) și 48 lucrări neterminate. Ideea continuității dintr-o lucrare în alta, a uniunii, a apărut pentru prima dată în 1830, odată cu gruparea romanelor Sarrasine, Gobseck, sub titlul Scènes de la vie privée.

Honoré de Balzac – Citate

Iubirea refuză tot ce nu e iubire.

Moartea ne omoară o singură dată, fricile în fiecare zi!

Oare nu toţi am luat, mai mult sau mai puţin, dorinţele noastre drept realităţi?

Gloria este un egoism divinizat.

Creştinismul a creat popoarele moderne şi tot el le va susţine în veac.

Egoistul împarte cu alţii numai grijile şi supărările lui.

Din nenorocire, fericirea înseamnă în aparenţă ceva absolut şi tocmai de aceea se găsesc atâţia neghiobi care să se întrebe: „Ce e fericirea?”.

Dintre toate obiceiurile „lumii bune”, lăudatul este perfidia cea mai dibace.

În orice nenorocire există şi ceva beneficii: afli care-ţi sunt prietenii.

Deşi sunt atât de diferiţi, înţeleptul şi bruta sunt cei mai temuţi oameni.

Dragostea e o poezie care sună bine, dar n-are înţeles.

Lăcomia tuturor este paznicul cel mai vigilent împotriva lăcomiei unui singur ins.

Una dintre gloriile societăţii este cea de a fi creat „femeia”, din ceea ce natura făcuse o femelă; de a fi creat perpetuarea dorinţei, din ceea ce natura nu se gândise să facă decât perpetuarea speciei; în sfârşit, de a fi creat dragostea, cea mai frumoasă religie de pe lume.

Conştiinţa noastră e un judecător ce nu dă greş atâta timp cât n-am ucis-o încă.

Gloria este o băutură veninoasă care face bine numai dacă e luată în doze mici.

Poate că una dintre cele mai mari bucurii simţite de sufletele meschine, de fiinţele inferioare este să păcălească sufletele alese, să le prindă într-o cursă oarecare.

Uitarea este marele secret al firilor tari şi creatoare, a uita asemenea naturii care nu-şi cunoaşte trecutul, care reîncepe mereu tainele zămislirilor ei neobosite.

Arhiva rubricii Filă de calendar

Pentru că noi credem în calitatea cititorilor noști, vă rugăm să comentați această însemnare...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.